Ea e femeia.
Femeia, care se vede imperfectă chiar şi în momentul în care i se spune că e perfectă. Femeia, care ştie că poate arăta oricând mai bine, până şi atunci când plouă şi machiajul lipseşte cu desăvârşire ca să nu i se întindă pe faţă. Femeia, de la care nu ştii niciodată la ce să te aştepţi.
În fiecare dimineaţă deschide ochii şi caută telefonul, aşteptând să găsească un Bună dimineaţa, frumoaso! zâmbindu-i, sau dacă nu să fie trezită chiar de vocea somnoroasă a iubitului ei.
În fiecare dimineaţă se pregăteşte pentru o altă zi din viaţa ei haotică de femeie, fără să-l alunge nici măcar o clipă din mintea ei pe bărbatul care îi renovează viaţa.
Vezi tu, femeia asta e o femeie adevărată, chiar dacă poate n-a atins încă vârsta unei „femei”. Dar femeia asta e femeie doar atunci când termină cu jocurile cu băieţii pe care le considera „poveşti de dragoste”, şi începe să aibă ochi doar pentru el. Descoperă, în sfârşit, ce e de fapt dragostea adevărată. Gata cu fluturii în stomac şi sms-urile trimise pe sub pătură noaptea târziu. Descoperă ce e aia gelozie şi o încearcă, gustă din ea şi îi place. Trăieşte la intensitate maximă fiecare moment alături de el, care e doar al ei, şi îi simte inima bătând nebuneşte în timp ce o strânge în braţe pe la spate.
Femeia de care-ţi povestesc reuşeşte astfel să treacă de la o iubire adolescentină la o iubire fierbinte, aprinsă, adevărată, în care nu aude niciun Te iubesc spus printre reprizele „care pe care” din pat, ci simte cu adevărat intensitatea cuvintelor nerostite în inima ei. Asta e femeia care iubeşte cu adevărat: femeia care simte.
Femeia asta reuşeşte să spargă limitele şi încearcă să-i transmită şi lui – când se ţin de mână stând tolăniţi pe pat – dorinţele şi planurile de viitor care au luat naştere în mintea ei.
Nu ştiu dacă mă înţelegi, dar dacă citeşti asta, gândeşte-te dacă ai găsit femeia asta şi în mine, undeva pregătindu-se să iasă la suprafaţă, gata să aibă explozii de gelozie absurde, doar ca să o calmezi tu şi să-i spui încă o dată să stea liniştită. E înnebunită după vorbele astea. De fapt, e înnebunită după fiecare cuvinţel pe care îndrăzneşti să-l spui pentru ea. E înnebunită după sărutul tău prelungit care coboară uşor de pe buze pe gât, şi urcă parcă mai pasional înapoi pe buze. Nu simţi cum se topeşte de plăcere?
Femeia asta din mine te iubeşte cu adevărat. În fiecare dimineaţă aşteaptă să vadă acel mesaj mărunt care pentru ea înseamnă mai mult decât cel mai scump inel cu diamante din lume, sau să găsească acel apel pierdut care să-i dea de veste că ai cautat-o chiar tu, iubitul ei pe care în telefon îl are salvat cu o inimioară simplă legată de nume. Inima ei.
Ea e femeia.
Asa intens?
Așa intens. 😀
Hi hi :o3 Nu credeam ca ma voi regasi atat de mult aici,pe blogul tau.Nu cred ca doar tu ar trebui sa fi mandra ca il ai pe El,ci si El pe tine >:d<
Cred ca raportul e egal. Amandoi suntem fericiti mai bine zis ca ne-am gasit :D.
imi doresc si eu….hmmm )
Nu sună drăguț?:D
ba….. si tac
2013..citit..) simplu si frumos..)merg si eu spre casa..cu gandul la …femeia cre iubeste cu adevarat…) pe maine..
Pe maine atunci 😀