Blog

Amintirile rămân…

Într-un final totul pleacă. Nimic nu e făcut să stea pentru totdeauna în viaţa ta; până şi viaţa fuge de noi odată şi odată.
Viaţa asta nenorocită e ca un ascensor: te urcă şi te coboară, la fiecare etaj aşteptându-te noi persoane. Niciodată nu stă prea mult la un etaj: se deschid uşile, coboară cine vrea, urcă cine nu trebuie şi tot aşa. Niciodată nu se pot scrie poveşti între uşi…doar înăutru sau afară.
La mine a fost altfel: am fost în ascensor la momentul nepotrivit potrivit, cu persoanele nepo potrivite în jurul meu. A fost bine, mai ales când am dat cu capul de oglinda mare de pe peretele din dreapta în secunda în care ascensorul s-a blocat între etaje. Ce conta durerea? Am legat prietenii, am comunicat cu restul, ne-am jucat, am plâns, am zâmbit, ne-am îndrăgostit şi am scris poveşti împreună. Nici măcar nu strigasem după ajutor. Niciunul nu suferea de claustrofobie, aşa că am stat cuminţi -dar împreună- în lift.

A venit şi momentul cel mai dureros, care a sfâşiat cel puţin un suflet din ascensor. A mai coborât puţin şi uşile s-au deschis. Ochii mi s-au umplut de lacrimi când am văzut cum un prieten se întoarce spre mine şi spune Adio, coborând. Am vrut să strig, să îl opresc, poate chiar să cobor şi eu la etajul ăla. Dar nu puteam, pentru că aveam toată fericirea în ascensor, şi nu puteam să o las.
Orice s-ar întâmpla mai departe, oricât aş vrea să dau timpul înapoi până mă plictisesc… rămân doar amintirile. E de ajuns. Cu timpul n-o să-mi mai pese şi o să le uit.

Până atunci tot văd feţe noi când uşile ascensorului se deschid. 
Vreau doar să urc iubind, nu să cobor. 

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

4 comentarii

  1. Si eu ma simt ca in cuvintele de pe poza. Si chiar daca poate as gasi pe cineva cu care sa vorbesc, probabil cuvintele ar refuza sa iasa.

  2. Depinde. Poti fi si la extrema cealalta, sa vorbesti, sa ai cu cine, dar in acelasi timp acea persoana sa nu te auda…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.