Blog

De ce te las în urmă…

Dragă tu, să ştii că nu mai simt nimic. A revenit acea amorţeală asupra mea, acea amorţeală care-mi spune: încă n-a ajuns cel predestinat. Să ştii că nu mă mai grăbesc. Am început să văd iar tot ce e în jurul meu, şi din nou sunt fascinată de această lume. Totul e atât de spălăcit şi toţi încearcă să văruiască în culori mai vii viaţa, dar nu le iese aproape niciodată.
Eu nu mă mai opresc nici să mă uit, nici să ascult…Văd doar ce trece în grabă pe lângă mine şi totul e la fel de monoton. Toţi se grăbesc, toţi par fericiţi, dar nu şi cu sufletul. Merg înainte fără să mai arunc o privire în urmă, lăsând amintirile să se piardă uşor în decor. Acum nimic nu mai contează. Trecutul e trecut şi nu mai are rost să îl bag în seamă.

De ce te las în urmă? Pentru că totul a fost o minciună. Ştiam asta, cred, dar m-am amăgit în continuare şi eu, sperând totuşi că o să fie bine. Puteam să plec oricând, puteam chiar să nu mă întorc deloc, dar poate îmi era prea frică de sfârşit. Acum că a venit mă simt atât de uşurată încât pot atinge norişorii pufoşi care acoperă cerul cu mâna, fără un efort prea mare. Acum totul pare atât de clar şi totuşi…nu înţeleg. E vina mea. Am crezut în cuvinte aproape nerostite doar ca să acopăr minciunile. Am fost visătoare şi optimistă doar ca să fiu fericită. Şi cu ce m-am ales? Cu nimic. Am încercat să mă schimb şi asta a fost o greşeală. Dar ştii cum sunt eu, repet o greşeală de două ori ca să mă asigur că a treia oară n-o s-o mai fac.
De ce te las în urmă? De ce să n-o fac când deja tu ai făcut-o? De ce să nu fiu la fel de indiferentă ca tine?

De ce te las în urmă? Pentru că dragostea mea n-a fost scrisă pentru tine.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

4 comentarii

  1. Da, trecutul e trecut si trebuie sa hotaram ce vrem sa lasam acolo iar cand hotaram asta stim bine ce trebuie sa pastram

  2. Sau pur si simplu lasam totul acolo pentru a face loc altor amintiri 🙂

  3. Urasc atunci cand am dreptate in astfel de situatii.

  4. Asa se pare:)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.