Aveam nevoie să plâng. Nu vreau să scriu acum, vreau doar să mă descarc.
Aveam nevoie de lacrimi de dor de un prieten, lacrimi de despărțire, lacrimi de griji și întristare.
Acum, în seara aceasta, mă simt singură. Deși sunt în pat, simt cum bate vântul și trebuie să-mi cuprind trupul cu brațele ca să nu mă doboare. Vântul tristeții.
Aveam nevoie de lacrimi și încep să le simt pe obraji…
Poate…poate mâine va fi mai bine. Dar până mâine mai e atât de mult timp…
…ce noapte lungă va mai fi…
Daca e mult timp pana maine, atunci ar trebui sa te bucuri de el 🙂
Încerc să mă bucur de el în fiecare zi…