Ce căutam ieri am găsit azi, dar nu ştiu dacă mâine voi mai avea. Nimic nu e cert în viaţă. Niciodată nu suntem siguri pe care drum trebuie să mergem. Niciodată nu ştim care e de fapt vocaţia noastră. Ne simţim singuri, deşi avem atâtea persoane în jurul nostru…dar nimeni nu ne ajută, nu ne împinge mai departe. Nimic nu ne determină să riscăm, pentru că nimănui nu-i pasă de deciziile noastre. Poate nici măcar nouă. Din această cauză ne dăm bătuţi atât de des, pentru că nu ştim ce e mai bine pentru noi. Ne uităm înapoi întrebându-ne dacă nu cumva am făcut o greşeală, în loc să ne vedem de drum mai departe şi să căutăm urmele lăsate de alţi călători nesiguri, exact ca noi.
Suntem călători care încă nu și-au găsit locul în lume. Căutăm cealaltă jumătate a noastră undeva departe, fără să ne dăm seama că ea e lângă noi, ba chiar în fața noastră. Ne pierdem ușor și ne dăm bătuți și mai ușor. Preferăm să plângem în fața oglinzii și să ne mustrăm conștiința, în loc să uităm totul, să ne uităm înainte și să mergem mai departe.
Găsim iubirea și nu știm să o apreciem. Ne uităm la ea, ne-o dorim, dar nu știm cum să o abordăm, cum să o atragem spre noi, cum să o atingem. Ea nu vine singură niciodată în viață. Are nevoie de un impuls, de ceva care să o țină în viață. Are nevoie de iubire reciprocă, nu de monotonie; pe principiul iubește-mă azi ca să mă îndrăgostesc de tine mâine.
Suntem niște călători care nu au aflat încă ce e aia fericire; nu au dat de ea și nici nu o caută unde trebuie. Călători nomazi, asta suntem. Încercăm să ne găsim locul, dar nicăieri nu e potrivit pentru noi. Niciodată nu putem vedea partea plină a paharului când vine vorba de noi, ci vedem praful așezat pe marginea paharului.
Privim pierduți și plini de orgoliu spre fericirile altora în timp ce fericirea noastră se uită în gol spre noi, dar noi o privim și o ignorăm. Nu e ceva bogat și strălucitor care să ne ia ochii. E o aspirație oarbă.
Regula numărul 4: Nu căuta sclipiri de noroc printre oameni. Caută-l în praful ridicat în urma călătorilor nomazi.
