SuperBlog

Să ne jucăm cu vârsta

Eram mică. Jucam zilnic șotron în fața sau în spatele blocului cu alți copii de vârsta mea, până ce unii de vreo 16-17 ani veneau și ne alungau. Era bine pe atunci; bine, de parcă acum aș avea vreo 180 de ani. Am ajuns și eu la vârsta de aproape 17 ani. Mă uit cu un gust plăcut al amintirilor la copiii din ziua de azi care se mai joacă în fața blocurilor, care mai aleargă prin parc și care urlă unii la alții cât îi țin plămânii. Așa eram și noi…cândva. Atunci aveam și mai mult timp liber, știam să ne punem pe noi pe primul loc în loc să-i lăsăm pe alții să ne preocupe cu problemele lor. Fiecare are amintiri frumoase legate de copilărie, de jocuri, de veselie și distracție, chiar dacă e vorba de distracția anilor ’70, ’80 sau ’90; amintiri legate de Mirabela, Tom și Jerry…cu toții am crescut cu ei.
Acum totul e schimbat: timpul pare mai scurt și mai fugar. Nu mai avem timp de jocuri, ne jucăm cu maturitatea, cu sentimentele oamenilor sau ajungem să la jocurile foamei sau chiar la jocurile morții în unele zone pe glob. Nu e frumos. Nu e corect. Nu ar trebui să ne placă.

Am început să nu mai facem diferențe între griji și nevoi, între plăceri și neplăceri. Le punem pe toate la un loc, în aceeași oală, fără să ne uităm și să sselectăm atent lucrurile de care avem nevoie: lăsăm pe lângă iubire și ura, pe lângă credință și frica, pe lângă răbdare și nervi…Ne jucăm cu noi. 
Timpul trece și odată cu el și noi ne maturizăm din ce în ce mai mult, vedem și în oglindă schimbări și ne preocupă mai mult decât ceea ce ar trebui să vedem în suflet. E un joc. Privim aparențele doar pentru că așa scrie în regulamentul primit la începutul unei relații cu oamenii: bucură-te cu ochii, nu căuta dincolo de aparențe. N-ai să găsești nimic. De fapt acolo o să găsești totul. 
Totul e un joc al vârstei, al trecerii timpului, care ne învață să ne uităm mai întâi spre noi, ca mai târziu să ne întoarcem ochii și spre cei din jurul nostru.
Articol scris pentru proba cu numărul 11 din SuperBlog 2013.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

4 comentarii

  1. Foarte frumos te modelezi tu pentru fiecare proba 🙂

  2. Mulțumesc 😀

  3. Ai uitat proba nr 10 pt mediadot?

  4. Nu, nu am uitat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.