N-am mai scris…nu ştiu de ce, dar nu prea mă mai simt în stare. E prea aglomerat tot programul, şcoală, teze, şi simt că nu mai fac faţă.
Plec la Istanbul. Din nou. Mâine. Nu e o vacanţă, deşi mi-aş dori una chiar acum, dar sper să mă relaxez. Vreau să mă descarc de tot şi să-mi încarc bateriile. Vreau să mă întorc cu forţe proaspete şi să scriu. Pur şi simplu deschid pagina şi vreau să mă apuc de scris, dar nu-mi iese nimic din cap. Devine frustant. Am un fel de blocaj, un fel de…nu ştiu ce. Sper să fiu mai bine. Vreau să mă întorc şi să scriu.
Probabil o să-mi pierd cititorii, cu pauzele astea. Asta este; cei care mai vor ceva de la mine, mai vor să le scriu, vor rămâne aici cu mine.
Vă iubesc. Am nevoie de voi.
Mă întorc curând. Vă rog să nu mă părăsiţi…
Nimeni nu te paraseste, stai tu linistita. Drum bun si intoarce-te plina de viata, iti gar#ntez ca vei avea o pofta nebuna de scris dupa. Zoe te pupa!
"N-am mai scris…nu ştiu de ce, dar nu prea mă mai simt în stare. E prea aglomerat tot programul, şcoală, teze, şi simt că nu mai fac faţă."
Take your time! 🙂 Calmă!
Precum "pofta vine mancand" eu cred ca si inspiratia vine scriind. Distreaza-te si adauga multe clipe frumoase in cufarul cu amintiri al sufletului, apoi vino si povesteste-ne aici. Eu te voi astepta cu nerabdare si cu siguranta nu voi fi singura! 🙂
Ai grija de tine..
Si eu te pup! Ai grija de tine!
Încerc, pupic:*
Multumesc, Claudia. Multumesc ca esti aici!
Incerc…