Cred că toţi am simţit cel puţin o dată fluturi în stomac. Şi propabil că, din aceştia, nu mulţi i-am simţit pe cei provocaţi de dragostea adevărată care vine o dată în viaţă.
Un om îndrăgostit e altfel, din toate punctele de vedere. Îi simţi fericirea, doar stând lângă el, îi vezi admiraţia şi iubirea în ochi atunci când îşi priveşte persoana iubită. Se alintă din priviri, se înţeleg prin ele.
Dacă n-ai avut contactul acesta, înseamnă că nu te uiţi unde trebuie. E adevărat, nu totţi bărbaţii sunt siropoşi şi romantici, dar au şi ei momentele lor de tandreţe. Nici noi nu suntem mai răsărite uneori; noi şi încăpăţânarea noastră.
Nu mai vreau să spun că e frumos să fii îndrăgostit. Toată lumea spune asta; însă nu toţi o ştiu. Vreau să spun că e diferit totul când eşti îndrăgostit. Vezi lumea cu alţi ochi şi totul pare atât de nou, atât de necunoscut! De parcă viaţa ta ar începe din nou.
Vezi din nou prima lumină, doar că, de data asta o vezi în ochii lui. Îl ţii de mână şi simţi furnicături din degete şi până în burtică, la fluturaşi. Când te îmbrăţişează, simţi cum corpul tău îi pictează trupul pe pielea ta. Iar când te sărută, toată lumea se sparge în bucăţi şi rămâneţi doar voi doi. Voi doi şi liniştea.
Dacă e iubire adevărată, atunci e pentru toată viaţa. Te îndrăgosteşti în liceu sau în facultate, faceţi totul împreună. Apoi faceţi pasul cel mare şi deveniţi o familie, iar singurul lucru rău care se mai poate aplica este „până ce moartea ne va despărţi”.
Îndrăgostiţii mor ultimii. Sau n-ar trebui să moară niciodată. Sufletul trăieşte veşnic, iar iubirea e nemuritoare, păstrată adânc undeva în suflet. Dragostea nu moare niciodată.
