Şopteşte-mi la ureche cum a trecut timpul fără mine. Sau, mai bine, lasă-mă să-mi mărturisesc dorul nebun cu sărutări calde. dulci. apăsătoare. de dor.
Trasează-mi cu degetul conturul claviculei, apoi apucă-mi părul atât de încâlcit şi găseşte adăpost în el degetelor tale. Ascultă…până la păr aşează-ţi palma pe inima mea, şi simte. Închide ochii şi simte bătăile ei, bătăile ei pentru tine.
Articulează din nou cuvinte simple, care pentru mine înseamnă totul. Lasă-mă să simt prin cuvinte. Şşşşş, nu spune nimic. Eu aud totul. Priveşte-mă drept în ochii şi lasă-mă să aud ceea ce buzele nu destăinuie.
Am să desenez o hartă-n vis, o hartă care-mi va arăta orice punct de pe pielea ta pe care buzele mele trebuie să-l atingă. O hartă mută, care ascunde atât de multe sentimente…
Îmbracă-mă-n cuvinte şi atinge-mă prin priviri. Priviri care par neînţelese de toţi, dar noi nu suntem ceilalţi…
https://www.youtube.com/watch?v=CAjKZJarlwk
metaforic… unde e realitatea?
Pentru mine nu mai e ceva metaforic…s-a transformat intr-o realitate de vis 🙂
ATUNCI…MA BUCUR
E 27 aprilie. e cazul sa mai scrii ceva..
O sa mai scriu, mai scriu… 😀 maine