Sunt cu mașina la spălătorie. Un lucru fascinant de făcut în ultima zi a celui mai ciudat an din viața mea.
E liniștitor să stau aici, în mașină, la căldurică, în timp ce un nene îmi spumează mașina. Mă gândesc la anul ăsta turbat. Turbat, ăsta e cuvântul perfect pentru 2015.
-18 ani;
-apendicită;
-recuperare;
-pregătire intensă pentru admitere și bac (well, invers, dar admiterea contează mai mult);
-carnet de șofer luat;
-Turcia, my love;
-primul meu bal;
-cel mai iubibil și iubitor și iubiricos an posibil.
Nu, iubirea nu e pe ultimul loc, e chiar pe primul și m-a înconjurat în fiecare moment în care am respirat anul acesta- tot timpul.
Știi, în unele momente mă gândesc că s-a scurs prea repede. Și totuși cam așa e, vâj vâj și a trecut 2015. A fost un an fulger, dar care și-a lăsat amprenta delicat în viața mea. Am simțit cum anul acesta m-am maturizat și mai mult, trecând prin niște situații nemaiîntâlnite în viață. Prin ultimele zile din an am și căzut, la propriu, mi-am julit genunchii, mi-am rupt pantalonii, era să îmi rup gâtu’, dar mie îmi păsa doar de sosul de roșii. Acum râd, dar atunci a fost dureros.
Așa rapid cum a fost el, pot numi 2015 un an magic. Cu bune și cu rele, cu operația și cu vânătăile acumulate pe parcurs, cu zâmbete ori lacrimi, a fost un an frumos. A trecut prea repede și m-a adus în stadiul ăsta de „e momentul să te panichezi, e 2016, ai bac și admitere”, dar o să treacă și ele. Anul ăsta trebuie să fie un an mișto. It’s a must!
31 Decembrie 2015.
Sa vezi ce misto o sa fie de la toamna incolo cand ajungi la facultate 😀
Daaaa, sunt absolut sigură că o să fie foarte tare!!