SuperBlog

Târgul de Crăciun

Se spune că poveștile frumoase nu au nevoie neapărat de un început, de asta îmi place să nu-mi programez excursiile și vacanțele niciodată. Fie că e vorba de un city break sau de o vacanță mai lungă, fie că este vorba de business or pleasure, îmi place să cred că ne putem găsi câteva momente de relaxare pe care să ni le dăruim doar nouă.
Dețin permisul de conducere de patru ani și câteva luni și pot spune totuși că sunt destul de experimentată pentru anii puțini care se numără trecuți în acte. Însă în tot acest timp am apucat să mă 
plimb atât în țară cât și înafara ei.
Cel mai des merg în Turcia, iar drumul cu mașina deși pare lung este foarte ușor de parcurs. Poate cea mai grea bucată de drum este în România, căci nu prea avem drumuri care să ne permită să conducem puțin mai tare decât limita legală. Dar cum graba strică treaba, într-un ritm normal de condus, distanța Piatra-Neamț- Istanbul o parcurg de obicei în 13-14 ore. 
De obicei când mă pregătesc de o plecare cu mașina verific dacă am rovinieta și asigurarea făcute; ultima oară când am plecat în Turcia, am refăcut asigurarea în vamă la turci pentru că țara lor era tăiată de pe asigurarea mea. De atunci, prima oară verific atât valabilitatea actelor mele, cât și valabilitatea actelor mașinii, iar abia după acest procedeu pot să mă apuc să-mi fac bagajul. Indiferent dacă este vorba de un city break sau de o plecare mai lungă de cinci zile, eu tot haine pentru două luni îmi iau cu mine. Folosesc un troller destul de încăpător, astfel încât îmi permit să-mi iau cu mine jumătate de dulap. Chiar dacă pare uneori că am nevoie de o cutie de portbagaj pentru bagaje, am un dar în a împacheta lucrurile, astfel încât reușesc să umplu doar portbagajul mașinii cu toate lucrurile pe care le iau cu mine. Nu se știe niciodată dacă vremea o să fie doar călduroasă ori dacă va veni brusc un tsunami și am nevoie de haine de ploaie sau, mai rău, de ninsoare.
CC-ul meu are deja cârlig de remorcare așa că dacă mă gândesc să agăț ceva de el nu mai trebuie să cumpăr unul. Nu-l strâng dedesubt niciodată, pentru că am mai primit șuturi de la alții la vechea mașină și mi-aș dori să stau relaxată măcar în vacanță că nu o să-mi zgârie nimeni mașina sau, mai rău, să-mi boțească bara, aripa sau numărul de înmatriculare. 
Cum nu sunt o persoană sportivă și nici bicicletă nu am, nu e nevoie să îmi încarc mașina cu suporturi pentru bicicletă ori motoare, iar din acest punct de vedere este fericită și mama mea pentru că mereu ajung acasă din călătorii întreagă, fără să-mi fi rupt vreun os. 
În general pornesc cu mașina spre locurile pe care le pot vizita. Cum nu am niciodată un program bine stabilit, oscilez în funcție de orice propunere primesc de la alți oameni și încerc să vizitez cât mai multe locuri. Dar uneori abia reușesc să fac o parcare laterală a mașinii, așa că o rulotă încă sare din adăugarea în prelungirea mașinii. E frumoasă viața în rulotă cât călătorești. Când eram mică tata a cumpărat o rulotă cu care am călătorit prin țară timp de o săptămână. Din Piatra-Neamț în Maramureș, de acolo la Cazane și înapoi acasă, iar viața în rulotă a fost una liniștită. Iar în nopțile călduroase și ploioase de vară, îmi plăcea să dorm în curte în rulotă și să fiu mai aproape de ploaie, iar dimineața să mă trezesc cu mirosul de verdeață udă inundând rulota.
Acum…acum am crescut și sunt mai comode camerele de hotel, cu așternuturi fine și albe. Urmează să plec în Europa în decembrie, într-o plimbare lungă cu mașina, pentru a vedea toate târgurile de Crăciun deschise în marile capitale ale continentului. Budapesta, Viena, Londra sunt doar câteva dintre locațiile în care vreau să mă opresc, iar visul meu cel mai mare este să aduc câte un glob de cristal cu fulgi înăuntru de la fiecare târg. Globurile sunt obsesia mea de când eram mică și simt că mă ajută să-mi păstrez undeva în interior o bucată din copilărie.
Mașina e pregătită, are cauciucurile de iarnă puse, rovinieta făcută și asigurarea valabilă. Lanțurile sunt puse în portbagaj alături de cric și o roată de rezervă, căci nu se știe niciodată ce viscole mă prind și pe unde.
Bagajul încep să îl fac, căci decembrie bate la ușă și o să mă ia panica aceea de nu am cu ce să mă îmbrac la târgurile de Crăciun! Plinul trebuie făcut și…hai la drum! Hai la Târgul de Crăciun!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 13 din cadrul competiției SuperBlog!

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.