Îmi plac plimbările lungi cu mașina. Indiferent dacă e vorba de o oră de vârf, când traficul mustește a oboseală și nervi, fie că e vorba de o oră târzie în noapte când sunt singură pe stradă, îmi place să fiu eu, muzica mea bună și încălzirea în scaune pornită în mașină.
Fiind deja implicată în mod direct în sistemul sanitar, atenția mea către detalii a fost îmbunătățită, deoarece uneori și cel mai mic punct ciudat de pe un pacient poate fi fatal dacă nu este descoperit la timp. Iar noaptea, lucrurile care ies cel mai mult în evidență și care nu mă mai fac deloc să tresar sunt sirenele și semnalele luminoase ale ambulanțelor. Niciodată nu mi-e liniștit drumul, dacă nu mi-e întrerupt de câte o sirenă din fața căreia trebuie să mă dau deoparte cât mai rapid.
Probabil unele dintre cele mai alarmante panouri în plimbările mele cu mașina sunt afișajele electronice ale farmaciilor care îți fac ochii să lăcrimeze de la o distanță signifiantă. Dar în majoritatea cazurilor, chiar dacă ai nevoie urgentă de un medicament la 3 dimineața, în proporție de 80% farmaciile pe lângă care treci sunt închise. Acum aproximativ vreo două luni am ieșit din casă la 2:40 dimineața, nu de plăcere, ci din cauza unei migrene aprige. Plimbarea mea a fost una destul de lungă, întrucât până și câteva dintre farmaciile pe care le știam eu ca fiind deschise 24/24 erau închise. Iar în aceste situații, recomand ca la terminarea programului de lucru, afișajele led care zgârie retina să fie închise la farmaciile care nu au program de gardă. Aș prefera să fac un șoc anafilactic datorită faptului că sunt alergică la vrun medicament decât să îl fac pentru că nu găsesc nicio farmacie deschisă.
Se spune că toate drumurile duc la Roma, dar ale mele, cu siguranță, duc spre Istanbul. Iar în drum spre Turcia, de după vamă, am întâlnit pe autostradă multe panouri electronice cu led pentru informarea traficului, care nu-ți arătau doar cu câți kilometrii la oră mergi, ci erau trecute atât numărul mașinii cât și un cod, de pe un cip pe care-l pui pe parbriz pentru a fi scanat la barierele de pe autostradă, pentru taxe. La fel, când ajungi lângă o barieră, semaforul se face verde, iar pe un panou electric ți se urează o zi bună și îți arată câte lire turcești ți-au fost luate pentru acea intrare/ieșire de pe autostradă. Când vine vorba de civilizație, cred că siguranța și încrederea pe stradă se găsește în Turcia, iar acolo îmi place să mă plimb cel mai des. Indiferent de ora la care ies pe stradă, deși este un trafic infernal, reușesc să-mi liniștesc ființa și să-mi duc gândurile departe, știind că nu e niciun pericol pe drum.
Viața are prioritate, atât în farmacii cât și pe stradă, iar panourile electrice pot, uneori, să ne salveze de un pericol iminent.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 15 din cadrul competiției SuperBlog!
[…] – studentă la medicină, bloggeriță responsabilă și pasionată, îndrăgostită de Turcia. Eu o citesc constant pe blogul ei, Atitudine slabă, și o admir pentru tot ce face, uneori îmi […]