Când am închis ochii, totul în jurul meu s-a estompat. Nu-mi mai auzeam decât bubuitul inimii în tot corpul; 3, 2, 1…nimic. După o îmbrâncitură ușoară, am simțit doar vântul cum îmi descompune fața. Știi visul acela în care cazi în gol și te trezești tresărind, respirând sacadat și puțin confuz, de parcă ai adormit în propriul pat și te-ai trezit undeva în mijlocul unei străzi? Trăirea asta am avut-o eu, când am redeschis ochii, trezindu-mă în una dintre acele experiențe cu adrenalină, la care cândva doar visam: săritul cu parașuta.
Când am experimentat pentru prima oară înălțarea spre cer eram în Turcia și, ce-i drept, a fost mai mult un parasailing, fără să ating totuși apa, căci îmi este foarte frică. Senzația pe care o ai e una plăcută atunci când te atinge soarele, când simți o adiere ușoară și cum, atât la ridicarea din barcă, dar și la coborâre, simt picături ușoare cum îți ating pielea. Dar experiența a fost minunată: mare și cer laolaltă, doar cu mici diferențe de albastru între ele.
Deși sunt o fană a motto-ului experimentează viața și iubesc adrenalina, unele probleme de sănătate mă împiedică să trăiesc la maxim trăirile care-mi fac sângele să curgă mai repede prin vene.
Dar având în vedere că niciun lucru în viață nu are același gust dacă îl faci singur, o provoc și pe prietena mea să-și testeze simțurile la un nivel mai ridicat de adrenalină.
Cu parașuta aș sări mereu, doar că în căderea mea, vasele mele sensibile de sânge se sparg din cauza schimbărilor de presiune. Însă ca și cadou, aș sări din nou cu prietena mea pentru a ne simți, pentru câteva minute, libere.
Când ești în aer pare că timpul se oprește. Ești tu, pământul se învârte în jurul tău, acum ți-e ori în cap, ori sub picioare, iar cerul ți-e aproape și îi simți mângâierea.
Cu prietena mea cea mai bună îmi permit să mă rostogolesc în aer, la câteva sute de metri departe de pământ. În schimb, când vine vorba de experiențe de neuitat alături de mama, de ea nu am să leg o parașută, ci o să îi acopăr ochii cu o eșarfă și am să o duc în locul în care își dorește cel mai mult să ajungă: să zboare cu balonul cu aer cald, să facă multe poze de sus și să se simtă mai aproape de cer, mai aproape de bunica.
Uneori nu contează experiența în sine, ci persoanele cu care treci prin același moment unic. Trăirile sunt mult mai puternice când ai cu cine țipa de bucurie, când ai cu cine să faci un selfie reușit la înălțime ori când ai pe cine să strângi de mână în cazul în care ți se face teamă. Orice eveniment din viață vine cu anumite părți bune și proaste, care te pot face să vrei să repeți la nesfârșit experiența sau, din păcate, părți negative care te vor determina să nu mai vrei vreodată să treci prin acele sentimente care te cuprind în momentul încercării noului.
Dacă vrei să vezi vreodată cum arată spaima și entuziasmul pe fața celor dragi, oferă-le o experiență de neuitat plină de adrenalină! Cu siguranță îi va copleși!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 16 din cadrul competiției SuperBlog!
