Blog

Hai să ne amintim…

hai să ne amintim primul moment în care ne-am văzut și senzațiile pe care le-am trăit. oare mi-ai reținut numele din prima? oare am lăsat o impresie bună?

să ne amintim de clipele în care ne-am zâmbit. poate în unele momente chiar aveam nevoie să ne scăldăm unul în zâmbetul celuilalt și să uităm de oamenii din jur, de griji și de responsabilități.

hai să ne amintim de toate lucrurile la care visam când eram mici. între timp, unele s-au materializat. ți se pare că asta ne face mai fericiți?

să nu uităm totuși de unde am plecat, dar să facem în așa fel încât să nu privim foarte mult peste umăr. știi tu, când istoria se repetă, nu iese nimic bun din asta.

hai să privim înapoi spre strămoșii noștri și să luăm un exemplu de la ei. un exemplu de tandrețe, de respect și de ajutor reciproc, de intuiție că ziua de mâine va veni cu ceva mai bun. poate nu neapărat pentru noi, dar pentru cineva apropiat nouă.

îți amintești momentul în care ai plâns prima dată? nu, nu primul tău scâncet, ci momentul în care ai simțit cum pereții sufletului tău se sfâșie, poate de dor, poate de durere, ori de inimă frântă. care a fost primul tău gând atunci?

hai să ne amintim de primii fluturi avuți în stomac. așa-i că și tu ai sperat să rămâi alături de acea persoană pentru totdeauna? atât de simplu. și totuși atât de naiv…

Pinterest

hai să ne amintim când am simțit pentru prima oară că ne străpunge ura. de parcă nu era de ajuns că oamenii sunt atât de răi. și parcă, parcă era bine. parcă părea natural să se întâmple asta. ca un fel de show must go on al vieții, în care tu trebuie să alegi simplu, dar cu cap, în care tabără vrei să joci.

să facem în așa fel încât să ne dăm seama când vrem ca răul să câștige lupta și când binele. căci, vezi tu, nu poți să iei o decizie pentru totdeauna.

timpul se scurge. amintirile rămân? vrem să rămână? sau vrem să facem loc altora, poate ceva mai clare, poate ceva mai bine definite.

hai să ne amintim cum era când vedeam universul nostrul în oameni, în obiecte, în lucruri, în loc să îl vedem în noi înșine. Doamne, ce prostie…

Denisa

Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *