Blog

Viața alături de o pisică

Ce trebuie, de fapt, să știm atunci când un blănos apare în viața noastră

Astăzi voi aborda un subiect mai sensibil. Spun asta pentru că pisicuțele sunt una dintre pasiunile mele și, în același timp, una dintre slăbiciunile mele. O să încerc să vă povestesc în linii mari la început care au fost experiențele mele cu pisicuțe, ca mai apoi să punctez cele mai importante aspecte, care zic eu că se aplică pentru orice animăluț, nu numai pentru ele.

Mereu am avut pisicuțe la bunici, rasă europeană, ori cum ar spune orășenii, pisici tomberoneze. Am crescut cu ele și am dezvoltat o oarecare afinitate pentru acestea, m-am documentat din plin ulterior (ajungem și acolo mai jos) și am învățat exact ce înseamnă să crești și să ai o pisică.

Iubesc toate animăluțele în general, dar legătura mea cu pisicuțele este ceva aparte. Întotdeauna mi-am dorit o pisică la bloc, să o am zilnic alături de mine, căci pisicuțele, cum spuneam, stăteau la țară cu bunicii. Prima mea pisică de apartament, de altfel prima mea pisică de rasă, a fost o superbă norvegiană de pădure, pe care am luat-o în anul 2012. Atunci abia intrasem în clasa a IX-a, deci eram îndeajuns de mare încât să înțeleg cu ce urma să se mănânce treaba asta.

Se spune că pisicile își aleg stăpânii, iar eu cu siguranță am trăit asta pe pielea mea. Tessy a devenit în scurt timp alintata familiei. O plimbam mereu și la bunici, ulterior a ajuns să stea doar acolo, pentru că am înțeles că o pisică de dimensiunile ei nu stă liniștită între 4 pereți într-un apartament.

În iulie 2019, după ce urma să mă mut singură la casa mea, am hotărât că aș dori o pisică. Aici a început marea căutare, căci din acest punct de vedere e multă bătaie de cap.

Am găsit pe un grup un anunț al unei fete care spunea că a găsit un puiuț lângă gunoi, în Iași. Povestea clasică: l-a găsit, dar nu îl poate ține. Un puiuț mai mult decât subnutrit, undeva la vreo 3 săptămâni, abia i-au dat ochișorii. Mi s-a făcut instant milă și i-am spus să mi-l aducă mie. Era un puișor negricios, fix cam ce îmi doream eu.

A stat alături de mine o săptămână. L-am hrănit cu biberonul, l-am încălzit în păturici și cu sticle de apă caldă și l-am păzit noaptea, ca să mă asigur că nu pățește nimic. Într-un fel sau altul i-am făcut suferința mai ușoară, căci un puiuț de pe stradă, abandonat la vârsta asta, are șanse foarte mici de supraviețuire. Dar ca orice altă ființă are și el nevoie de iubire.

După o săptămână a intrat într-un fel de comă, nu se mai mișca aproape deloc, nu mai mânca aproape deloc și, într-un final, a murit. E așa ciudat cum te poți atașa în câteva zile de un animăluț, chiar dacă într-un fel sau altul ești conștient de faptul că va muri…

După lungi căutări totuși, pe toate grupurile și site-urile de specialitate și nu numai, am găsit o superbă pisicuță, Scottish Fold, de care m-am îndrăgostit instantaneu. Am fost și am văzut-o, m-am jucat cu ea, urmând ca la o săptămână după să merg să o iau. La diferență de câteva luni am luat o a doua pisică, tot femelă, un puiuț de British Shorthair Black Golden Spotted. Nu o să lungesc acum povestea achizițiilor lor și cum ne înțelegem în casă cu ele, ci vreau să punctez un aspect alarmant, pe care, din păcate, l-am trăit pe pielea mea.

Nu mi-am pierdut norvegiana de pădure, ci mi-a fost furată.

Chiar așa, vă vine să credeți sau nu, hoții de animale chiar există. Deși stăm într-o zonă destul de liniștită, cu un trafic relativ redus de mașini, s-a întâmplat. La două săptămâni după ce am luat-o pe Karma, pisicuța Scottish, Tessy a dispărut.

Viața cu o pisică nu e ușoară pentru că s-a format o adevărată mafie și în lumea animăluțelor.

În primul rând este important să luați o pisicuță de la crescători autorizați ori de la persoane foarte foarte cunoscute.

Pentru că prețurile sunt destul de mari pentru o pisică de rasă, sunt foarte mulți mafioți, căci altfel nu-i pot numi, care împerechează părinți cu copii, puiuții ies bolnăviori, îi vând la super preț apoi dispar, iar tu rămâi cu un puiuț întâi bolnav, apoi mort.

Faptul că găsești pe site-uri gen OLX pisoi la un preț decent, asta nu înseamnă că ai tras lozul câștigător, ci, din contră, că l-ai tras pe cel mai afurisit și trist posibil.

Nu-mi plac oamenii care-și iau animăluțe doar pentru că vor copiii jucării noi.

Poate sună dur ce spun, but that is a true fact. Sunt foarte mulți oameni care scriu pe grupuri de nișă că sunt în căutarea unui blănos pentru copilul lor de câțiva anișori. Să fim serioși, copiii se plictisesc repede și la 4-5 ani nici nu prea ai cum să îl înveți ce e aia responsabilitate, când el abia învață ce trebuie să facă atunci când tu îi spui NU.

Un animăluț este o responsabilitate și așa cum ai grijă de tine ori de copilul tău, exact la fel trebuie să ai grijă și de pet-ul ales.

Oamenii care aleg să ia animăluțe copiilor trebuie mai întâi să îi învețe ce e aia responsabilitatea. Trebuie să înțeleagă câteva aspecte, indiferent de cât de mici sunt:

  • animăluțul nu e o jucărie, e o ființă, are dreptul să lenevească, să fie jucăuș, să zgârie când ceva nu îi convine, să facă mofturi la fel ca și noi;
  • nu primește mâncare de oameni, căci în majoritatea cazurilor nu le face deloc bine;
  • pisicuțele fac la nisip, iar nisipul trebuie strâns, pentru ca pisicuța să nu facă pipi pe covor. Nisipul nu îl strânge doar mami sau tati.
  • pisicuțele trebuie periate des și treaba asta nu se face singură.
  • trebuie urmărită alimentația pisicuțelor, căci ele în general mănâncă atât cât le dai; o pisică obeză nu e o pisică sănătoasă.
  • odată ce e a noastră, o iubim necondiționat și nu învățăm să abuzăm de ea.

Par niște cuvinte greoaie, mai ales pentru un copil, dar doar așa vor învăța cum să devină responsabili. Sunt site-urile de adopții pline cu blănoși frumoși, dar oamenii în continuare vor pisici de rasă, eventual și pe gratis, doar pentru a putea câștiga ulterior din asta.

Iar acest lucru se aplică la orice animal, pentru că am văzut destule anunțuri și cu pisici, dar și cu căței donați sau dați spre vânzare/adopție, cu descrierea copilul s-a plictisit și vrea altul. Te plictisești de un tricou sau de un var de pe perete. Nu de un animal!

Viața alături de o pisică pare foarte ușoară. Mulți își spun Ah, dar e animăluț. Mănâncă, doarme, nimic complicat. Greșit. Sunt unele cazuri în care, datorită oamenilor traficanți mai sus menționați, ajungi să plătești analizele de laborator ale pisicilor mai ceva ca propriile tale analize. Și abia atunci realizezi câtă grijă trebuie să ai cu aceste creaturi fragile.

Ele au venit în viața noastră să ne iubească necondiționat și să ne bucure fiecare dimineață cu boticul lor umed lipid de palma noastră.

Noi ce le dăm în schimb?! 🙂

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

26 de comentarii

  1. Am crescut la bloc cu animale, la curte la bunica cu animale si primul lucru pe care l am facut cand m am mutat cu sotul meu a fost sa o iau pe Bella catelusa noastra care acum are 9 ani si in sinea mea stiam ca o sa iau si un pisic la un mom dat si uite ca aceasta izolare, stand mult acasa (bloc) a venit si Tommy un pisoi haios si tare dragalas, asadar acum avem Diana fata noastra 4 ani, Bella 9 ani si Tommy 3 luni. Viata acum e plina de rasete din toate colturile casei si DA, animalutele nu sunt usor de ingrijit , implica mult efort si mai ales disponibilitate. Bravo pt articol! (P.s. despre Tommy poti citi la mine pe site)

    1. Multumesc! Sunt tare curioasa sa il descopar si eu pe Tommy! Sa va traiasca!!!

      1. Multumim, la fel! 🙂

  2. Măi, pare-se că eu niciodată nu am fost atrasă de pisici, nu am avut niciodată una, așa că e interesantsă citesc experiențele altor oameni cu acestea. 😀

    1. Si eu inca fac asta. Am nevoie sa stiu si cu ce se confrunta alti oameni, sunt sanse mari sa trec prin aceleasi lucruri cu pisicuta

  3. avem si noi pe nazdravanul de Bijou de 12 ani, acum este mai morocanos, nu prea mai are chef de joaca dar si cand are la 2-3 noaptea, sa te tii :))

    1. Sa va traiaaascaa

  4. Oana spune:

    Iubesc cateii im mod special dar am avut si pisici am stat la curte o lunga perioada si se simteau si ele si cateii tare bine.

  5. Dintotdeauna am iubit pisicile si cainii, insa pisicile putin mai mult. Am avut foarte multe pisici, insa acum tare mult mi-as dori un caine. Mi s-a pus pata pe o rasa, Golden retriever, de ma topesc de fiecare data cand unul pe strada. 😀

  6. Si noi avem un catelus si il iubim ca pe copilasul nostru. Sufletele astea nevinovate ne umplu viata de bucurie!

  7. sincer, i-as ucide pe cei care abandoneaza animalele de companie. din orice motiv, indiferent ca s-a plicitisit copilul de el sau bla bla. le-as da foc. efectiv, mi-e mila de mor de ele si le-as lua pe toate acasa. noi avem un catel vandut ca beagle, dar jumate beagle-jumate pitbull. asta nu il face mai putin special sau mai putin iubit.

    1. Sunt cei mai dulci, indiferent daca rod mobila, ascund sosetele ori cara papucii. Fac parte din familie ❣️

  8. Am mai văzut pisica, te-ai tot lăudat cu ea pe interneți, să știi :))
    Dădeai vina pe ea că ți-a mâncat tema și stricat puzzle-urile.

    Imi pare rau pentru cele doua pisici 🙁

    1. De mancat tema inca nu a mancat-o niciuna. Dar in rest imi dau batai de cap la toate activitatile pe care le fac 😂

  9. Dacă aș sta la curte, tare mi-ar plăcea să am animăluțe! Deocamdată ne bucurăm de animăluțele părinților mei, de la țară, pe care le iubim nespus!

  10. Din păcate eu nu am animăluțe în viața mea acum. Sunt oricum genul de persoană căreia îi plac câinii mai mult și mereu i-am luat de la cunoscuți care nu au vrut să îi lase pe stradă. Sincer eu nu aș vrea să cumpăr animale de la oamenii care îi țin doar pentru bani. Mai bine mai aștept și adopt unul care știu că va fi bucuros să găsească o familie iubitoare.

  11. Am avut foarte multe pisici dar toate au plecat, a fost furate sau omorâte. 🙁
    Nici nu știu dacă să mai încercam sau nu.
    A ta este foarte frumoasă, să te bucuri de ea.

    1. Multumesc! Sunt doua diferite, dar se aseamana foarte mult 😂

  12. Mi-a plăcut mult de tot articolul tău! Iubesc mult animelele de companie. Eu am un cățeluș, de 5 ani și el este inima și sufletul meu!

  13. British Shorthair sunt adorabile. Iti vine sa le smotocesti toata ziua. Am avut 3 pisicute. Din pacate 2 dintre ele au avut probleme de santate si nu au fost prea mult timp alaturi de mine.
    Si eu imi doresc o pisicuta, insa astept ca baietelul meu sa mai creasca, pentru a intelege exact ce responsabilitate implica un animal.

  14. Elena-Cristina Alexandroaia spune:

    Sufletele mici. Ador pisicile, la momentul de fata am doua pe care le ingrijesc mai ceva ca pe niste copii.

  15. De mică am avut animăluțe, mai ales că stau la casă. Pisici am doar de 8 ani și pot să spun că sunt o fericire adevărată. Nu mi-aș vedea viață fără animăluțe, ar fi mult prea tristă.

  16. Sunt o mare iubitoare de animalute, insa stiu ca momentan nu as reusi sa am grija de unul, asa ca voi mai astepta pana stiu ca voi putea acorda toata atentia

  17. Eu am avut o singura pisicuta, cand eram copil. Am crescut-o de cand era cat pumnul, dar mi-a fost otravita peste cativa ani. De atunci nu am mai vrut animalute. 🙁

  18. Eu am avut un catel cand eram mai mica. Era tare placut sa am un animalut mai ales ca eu nu am avut frati sau surori si ma insotea peste tot. Ce-i drept facea numai par si trebuia sa cureti mult mai des dupa el ….

  19. cudrag.cristina spune:

    Eu cantaresc iepurasul meu constant si ii ajustez cantitatea de mancare corespunzator. La fel ca la pisici, daca le dai mult, ei mananca tot. 🙂
    Am avut si pisica cand eram acasa cu ai mei, sunt tare scumpe. Sa iti creasca mare! 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.