M-am trezit ca niciodată la 5:08, sătulă de somn. Pe sub ruloul de la geam, care-mi asigură întunericul în cameră, am văzut un strop de lumină. Nimic ieșit din comun, dar asta însemna faptul că soarele înaintează voios pe cer. Am zis să iau telefonul în mână, dacă tot nu mai am somn și atunci am observat că, în sfârșit, transferul blog-ului meu era gata. Dacă mai aveam vreun strop de somn rămas în mine, atunci a dispărut.
Am ridicat puțin ruloul și am admirat verdele dimineții, un verde frumos, pe care l-am putea numi simplu verde de mai, căci doar în această perioadă îl văd prin copaci. Așa că m-am așezat din nou în pat și am ascultat.
E mai mult decât liniștitor să asculți primele ciripituri ale dimineții, dintre niște ramuri neștiute încă de oameni. Natura a renăscut și pauza asta e ceea ce ne trebuia tuturor. Un pas în spate pentru umanitate, o pauză de la valul tehnologiei și o cale liberă pentru natură să ne arate tot ce are mai bun și mai frumos.
Mi-am făcut un ceai, am deschis ușa larg la balcon și am ascultat susurul picăturilor pe pervaz. O ploaie mocănească, de vară, îmi gâdilă auzul. Îmi era dor de ceva atât de liniștit și în același timp de energic, într-o lume atât de haotică.
Am avut un răgaz pentru a analiza, pe scurt, toată această perioadă. I-am compătimit pe cei care stau la bloc și m-am gândit că eu am revenit aici pentru doar câteva zile, apoi mă voi întoarce la casă, la flori, la ai mei, la tot ce mi-e drag și mă înconjoară.
M-am gândit la faptul că oamenii nu au fost panicați de boală în această perioadă, ci mai degrabă de izolare, căci îngrădirea unor drepturi nu ne face bine niciunuia dintre noi. Dar cred că timpul pe care am apucat să-l petrecem cu cei din jurul nostru, ori timpul pe care, din păcate, l-am pierdut alături de mulți oameni dragi, ne-a făcut să realizăm și mai mult că lucrurile nu sunt pentru totdeauna și că trebuie să ne bucurăm de moment.
Tu când ai apucat să asculți cu adevărat ultima oară?
Ce dragut sa ai asa un peisaj. Mi-ar placea sa am si eu asa, cred ca e foarte fain cand ploua.
Eu din pacate stau la bulevard si vad doar blocuri.
Eu stau pe un fel de alee. Ma bucura faptul ca am vederea in spatele blocului
in weekend! dimineata, pasarile canta foarte fain!
Cat de frumos ai descris dimineata ta. Din fericire am asa dimineți,cu corupti de păsări,zilele acestea chiar si cu ploaie mocaneasca,si stare de bine. Este important sa analizăm si sa ascultam atunci când avem o conversație, sau atunci când primim sfaturi.
Daaa. E un ragaz de care avem nevoie cu totii
În primul rând, felicitări pentru noua căsuță blogosferică, e tare frumoasă! În al doilea, frumoasă vedere ai ❤️În al treila, referitor la ce ai întrebat, ultima dată când am ascultat cu adevărat a fost miercuri dimineață, ploua ❤️
Multumesc frumos <3 Pare ca ploaia ne aduce mai aproape cu "urechea" de lucrurile din jur, nu-i asa?
Foarte frumos colțișorul tău 🥰 Felicitări și cât mai mulți cititori!
Natura imi este prietena de cativa ani, eu ma simt in izolare permanent. Ador diminetile, chiar daca mi-e din ce in ce mai greu sa fiu o persoana matinala 🙈 Aud prin somn zarva din fata geamului.
Si eu trag de mine dimineata, dar acum parca aveam nevoie de acest concert 😀
#labloc e mai nasol, dar mi-am facut obiceiul sa mananc pe terasa, printre flori si ciripituri de vrabioare. Iar cand am mai ajuns la job, unde avem curte, mi s-a parut o adevarata minune. Anul asta am pus rosii pe langa pomii din curte 🙂 Spor!
Orice loc gasim sa ne relaxam putin creierul si sufletul, e bun! Indiferent daca e vorba de balcon, de terasa afara sau de curtea de la job!
Hehe, a trecut ceva timp de atunci. Și va mai trece, deoarece în această perioadă nu prea îmi mai regăsesc liniștea interioară…
E greu, stiu…dar trebuie sa ramanem cerebrali
Felicitari pentru „noua casuta”! Spor la scris!
Multumesc! Sa fie la toata lumea!
Felicitări! Un pas important pentru orice blogger, să fie pe domeniu propriu. ❤️
Încerc să ascult cât mai des. E mare diferență între a auzi doar și a asculta, așa că încerc să mă conectez cu prezentul constant.
Asta e bine, avem nevoie de astfel de conexiuni cat mai des!
Nimic nu se compara cu ciripitul păsărilor, este atât de relaxant, le-aș asculta o zi întreaga și nu m-aș plictisi.
Sunt privilegiată sa mă pot bucura de verdele pădurii de lângă mine, să ascult ciripitul păsărilor ori de câte ori deschid un geam, în miezul nopții, dimineață, seara… Acum au înflorit salcâmii și îmi vine să cânt ” au înnebunit salcâmii …. și tu vrei să fiu cuminte?!?”
Succes în noul tău loc virtual!
As sta continuu in natura! M-as muta, daca as putea, la o margine de padurice!
A trecut ceva timp, recunosc. Până să citesc articolul tău nici nu îmi dădusem seama de asta.
E tare greu sa fii inchis intre 4 pereti.
Asa e…Dar mai avem putin!
Felicitari pentru casuta noua! Aseara am stat si am ascultat ploaia. Sublim sunet. 😀
Multumesc! Intr-adevar, parca ne conectam altfel cu natura atunci cand ploua
Abia astept sa stau si eu la casa, sa stau in natura, e cel mai frumos:*
Pe mine cel mai mult ma relaxeaza sa ascult ploaia cum cade pe pervaz. Si la noi a plouat zilele acestea asa ca am ascultat si eu putin natura 🙂
Cred ca perioada e mult mai grea in momentul in care iti dai seama ca esti obligat sa stai in casa. Dar speram sa treaca. Am auzit si eu in ultima vreme tot mai mult ciripitul pasarilor.