Blog

De ce nu mi-e teamă ca lucrurile să revină la normal

Când chiar credeam că lucrurile încep să își revină la normal, pare că se trezește cineva care spulberă bucuria.

O să vreau să ating niște puncte care, din punctul meu de vedere, înseamnă normalitate.

De ce nu mi-e teamă să plec în vacanță

Așa e. Nu mi-am amânat biletul din august, am toată vacanța plătită, spre Turcia și nu mi-e teamă să plec. Nu mi-e teamă că pot intra în contact cu oameni infectați pentru că nu sunt paranoică. Așa pot să mă îmbolnăvesc doar coborând să duc gunoiul.

Sunt unii oameni care trag un an de zile ca să își permită o săptămână de relaxare. Fie că este vorba de situația financiară, fie că este vorba de volumul mare de muncă, eu sunt de părere că nu e ok să sari peste o vacanță.

Iar eu, pe 16 august, îmi pun fundul în mașină și plec în vacanță!

Nu mi-e teamă să ies în oraș

Ce-i drept nici nu m-am înghesuit foarte tare de când s-au deschis terasele, pentru că învăț pentru examene și încă îmi desfășor activitatea în casă, dar asta nu mă oprește să nu ies.

Și în timpul pandemiei am ieșit, bine, m-am deplasat cu mașina, nu am ieșit să stau tolănită pe iarbă, dar lucrurile nu se pot restricționa la nesfârșit. Și mi se pare că frica asta de a ieși se duce puțin spre paranoism. De ce? E simplu. Au fost multe speculații legate de cum se transmite virusul, când se transmite, cât stă pe suprafețe, dacă stă pe suprafețe.

Am tot ieșit zilele astea, dar doar ieri am reușit să stau la o terasă la o zi de naștere. A fost plăcut să schimb aerul, cum s-ar zice. Să simt din nou soarele pe piele, vântul în păr, să râd. Distanța rămâne respectată, ospătarii poartă măști și mănuși, mesele sunt aranjate în așa fel încât să fie destulă distanță între ele. Îmi place.

Și mi-a lipsit atât de mult statul în aer liber încât mi-au curs ochii în toate cele 4 ore de stat pe terasă. Deci și corpul meu simțea nevoia să revină la normal.

Îmi lipsește statul degeaba

Da, știu, pot sta degeaba și acasă. Just. Eu am avut noroc, să spunem așa, pentru că am plecat din Iași fix pe 16 martie și am stat toată perioada pandemiei la casă. Ceea ce e bine. Știu că nu mulți au avut parte de asta, știu că e greu să stai într-un apartament, mai ales dacă eventual ai și copii, care în ziua de astăzi sunt din ce în ce mai energici.

Dar eu am revenit în Iași, la apartament, pentru sesiune. Mi-e bine aici. E liniște, chiar dacă în casă am acum 26 de grade. Dar mă pot concentra mult mai bine, auzind din când în când mașini pe stradă și păsărele în copaci.

Era bine și acasă, doar că acolo lătra câinele, striga un vecin la poartă, ieșeam în grădină seară de seară să leg și să ud roșiile, nu puteam să stau ca o lepră doar pentru că am de învățat, fără să o mai ajunt și pe mama la treburile casei.

Ceea ce îmi lipsește acum, aici, este statul degeaba pe iarbă la Palat. Să-mi iau o înghețată de la Moo și să stau tolănită pe iarbă, să-mi iau un borcănaș din ăla de copii și să fac din nou baloane noaptea, acolo pe iarbă. Pentru că mi-e dor să am o viață normală.

O să ne obișnuim cu siguranță să trăim cu virusul ăsta. Japonezii poartă măști de când se știu, pentru că au un grad mare de poluare. Și noi îl avem, dar e mai bine să inspirăm noxe decât să ne protejăm de oamenii care strănută, ha?

E normal și firesc să strănutăm, să ne curgă ochii, dar să știm să ne protejăm singuri de treaba asta, oriunde am fi. E trist faptul că ne-a trebuit o pandemie care să ne învețe să ne spălăm pe mâini, să nu ne mai suflăm în ceafă unii altora la cozi și, bineînțeles, să ne facem provizii de hârtie igienică și făină. Pentru cei aflați în această situație, vă recomand ceaiul de mentă și Imodiumul, vă asigur că funcționează mai bine (acesta este un pamflet, nu vă umflați în pene).

De ce nu mi-e teamă ca lucrurile să revină la normal? Pentru că nu mi-e frică să mă imunizez. O vom face oricum cu toții, fie că e acum, fie că e într-un an, doi. Pentru că nu vreau să devin o antisocială, deja sunt una și țin lângă mine doar oamenii ăia, de suflet.

Și pentru că mai mult decât orice, am nevoie să-mi țin oamenii mei aproape, să-i iau în brațe, cu mască sau fără, dar să fie lângă mine. Fără să-mi fie teamă că iau ceva de la ei. Bine că ne împărțim mâncarea, bem unul după celălalt, facem chestia aia cu stai că ai ceva pe față și nu se duce și băgăm un deget în gură ca să ștergem, cum ne-a învățat mamaia, dar ne e teamă să ieșim unii cu alții, așa cum e firesc, afară.

Aveți grijă de voi și de cei dragi vouă! Și bucurați-vă de faptul că lucrurile își revin la normal. Trebuie să învățăm să fim noi responsabili în primul rând, pentru sănătatea noastră și a celor din jur, nu să vină guvernul ori media, medicii etc să ne spună ce să facem.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

23 de comentarii

  1. Nici mie nu imi e frica de boala. Singurul lucru de care ma tem este sa stau in carantina, in niste spitale pe care mi le imaginez insalubre, alaturi de niste oameni foarte putin agreabili si probabil mai bolnavi decat mine.

    1. Mda…Asta așa e. Nu neapărat pentru că stai cu niște oameni mai bolnavi ca tine, dar până îți vine rezultatul la test, de exemplu, șansele să te îmbolnăvești de virus sunt foarte mari. Pentru că oricum ești pus la ”aceeași masă” cu bolnavii.

  2. Unii oameni chiar exagerează… Cred ca ai dreptate!

  3. Să sperăm că ușor-ușor lucrurile vor redeveni la normal, nu ne putem izola la infinit!

  4. Pe cat eram de stresata la inceput, pe atat sunt de relaxata acum. As putea lua virusul de oriunde. Ce rost are sa ma inchid in casa?
    Cu toate acestea, concediu amanat, trebuia sa plecam intr-o saptamana spre Romania. Avionul e singurul mijloc de transport, altfel am ajunge in 3 zile. N-avem incotro, din pacate. 🙁
    Reprogramat in septembrie, il astept ca pe painea calda. Ma rog sa fie bine sa putem pleca pentru ca am atatea de rezolvat si acasa.
    Cu masina e mai bine, nu depinzi de nimeni. 😉 drumurile sa fie libere pentru circulatie.

  5. Încet, încet, ne vom imuniza cu toții. Nu putem trăi în frică.

    1. Nici in frica si nici in panica. Cred ca mai mult oamenii (cei mai in varsta cel putin) s-au speriat de amenzile mari, nu neaparat de boala.

  6. Te mega felicit! Asta e atitudinea! 💗

    1. Multumesc, Iza <3

  7. Ce îmi place cum ai tratat subiectul! Mie personal chiar nu îmi e frica, am ieșit și la o terasa, dar statul asta cu 4 la masa e aiurea tare…

  8. Asa este 🙂 trebuie sa invatam sa trăim asa, sa trăim cu acest virus lângă noi! Nu trebuie sa ne fie frica dar sa avem grija si sa purtam masca! 🙂

  9. Anca spune:

    Nu mi-a fost asa de frica de acest virus desi am respectat recomandarile celor de sus, eu sunt convinsa ca daca sunt sanatoasa pot sa trec prin boala cu usurinta.

  10. Ai dreptate! Imi place articolul!

  11. Lumea s-a relaxat incepand chiar sa nege existenta vreunui virus. E normal ca viata sa isi urmeze cursul, insa au inceput sa apara multi conspirationisti, pe principiul nu am avut eu, nu exista domle’…

  12. cudrag.cristina spune:

    Ce dragut! Din Iasi sunt si eu 🙂
    In Turcia aveam si noi o excursie planificata, dar era in Mai la inceput 🙁 Am amanat-o..

  13. Daca nu ai avut pe cineva apropiat cu acest virus, te cred ca nu ai nicio teama. Eu am o colega de serviciu si toata familia ei, 4 persoane, cei doi soti, pana in 45 de ani, și fiicele lor studente. Nu cred ca vrei sa stii cum era sa moara sotul ei inecat in propriul sange pe care-l scuipa din plamani. Si habar nu au cum l-au luat si cine a fost primul dintre ei care s-a contaminat. Dar stiu cum este… sătulul nu crede flămândului… 🙂

    1. Nu contest existenta virusului. Eu am avut pacient de Corona acum 2 ani in spital, cu manifestari destul de urate. Dar in aceasta situatie, cunosc si partea aia “nesimtita” a paharului, cazuri concrete in care oamenii au murit acasa de moarte buna si au primit la evidenta populatiei bani, mai exact intre 1000 si 2000 de lei pentru a-i declara morti de Covid. Este pacat ca s-a facut din asta si o afacere

  14. Panica ne afectează cel mai mult nu covidul. 😂😂😂 Deja unii exagerează îngrozitor.. Si unii au devenit sincer nesimțiți. 😊

  15. Important este sa fim calmi si încrezători, panica nu ajuta la nimic!

  16. Atâta vreme cât avem grijă de sănătatea noastră nu trebuie să ne panicăm. Mi se pare că mai multă lume a fost afectată psihic de acest virus decât fizic…

  17. Catalina Coman spune:

    Si eu cred ca trebuie sa ne învățăm sa traim cu virusul, la fel ca si cu altele de pana acum. Panica si isteria asta generală iscate ne fac doar rau.

  18. Vacanta frumoasa! Noi nu facusem rezervari pentru anul acesta …vom pleca si noi , dar am ales sa ramanem in Romania.

  19. Vreau si eu in Turcia. Sigur va fi un concediu frumos. Pana atunci se duce virusul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.