Curiozități medicale adunate din blogosferă

Bună tuturor! Astăzi o să vă prezint un altfel de articol, unul la care am lucrat printre sesiunea de restanțe și pe care am reușit să îl aduc la finalizare cu bine.

Vreau să le mulțumesc bloggerilor care m-au ajutat să-l finalizez și prietenilor care au răspuns provocării mele și mi-au lăsat întrebările și curiozitățile lor legate de sistemul medical.
Fără alte introduceri, să începem!

Issabela m-a întrebat De ce n-avem și noi doctori ca House sau ca Doc Martin?
I-am răspuns și în comentariu, dar o să îi răspund și aici.
Mi-ar plăcea și mie să avem un doctor House în fiecare spital, dar noi nu avem nici legislație corespunzătoare pentru a pune diagnostice așa cum face dr House, dar nici o specializare unică pentru diagnosticare așa cum avea el. Nu pot spune că nu avem doctori buni, dar în ultima vreme pare că toate geniile sunt furate de străini. Așa că sunt șanse mai mari să găsim câte un mini doctor House în spitalele din afară.

Proaspăta noastră miresică, Diana, m-a întrebat cum învingi ipohondria.
Mai întâi trebuie să înțelegem ce e ipohondria. Aceasta este o boală psihică în care o persoană are simptomatologia unei boli medicale, dar simptomele nu pot fi toate asociate cu o boală fizică reală.

Ipohondria poate apărea la orice vârstă, cel mai adesea fiind “diagnosticată” la persoanele adulte.
În general ipohondria este greu de tratat, fiind greu de convins pacientul că simptomele lor sunt cauzate de o afecțiune psihică sau emoțională, decât mai degrabă de una fizică.

Ca și tratamente de biruire a ipohondriei avem terapia de susținere, medicamentele sau psihoterapia, în special terapia cognitivă, care ajută în schimbarea gândirii și a comportamentului care ajută la apariția simptomatologiei.

Ioana m-a întrebat care e Rh-ul problematic.

În primul rând, sistemul RH cuprinde două grupe de sânge diferențiate prin absența sau prezența unor antigene specifice ce constituie factorul Rh, cel mai important fiind antigenul D; prezența pe suprafața globulelor roșii a antigenului D determină Rh-ul pozitiv, iar absența lui determină Rh-ul negativ.

Este foarte importantă cunoașterea atât a grupei de sânge cât și a Rh-ului. De obicei ele trebuie să vină împreună, de exemplu A II, Rh pozitiv. Atât grupa sangvină cât și Rh-ul sunt importante în cazul transfuziilor de sânge.

De asemenea, incompatibilitatea de Rh este un factor problematic în cazul sarcinii. În cazul în care mama prezintă Rh negativ, iar fătul Rh pozitiv, acest lucru se transmite de la tată cu Rh pozitiv, în timpul primei sarcini în sângele mamei se vor produce anticorpi anti-Rh. Dacă mama va rămâne însărcinată din nou iar copilul va avea din nou Rh pozitiv, atunci anticorpii anti-Rh produși la prima sarcină vor distruge globulele roșii din sângele copilului, ceea ce va duce la boala hemolitică.

Grațiela m-a întrebat un lucru foarte important și anume dacă au dreptul medicii să folosească pacienții drept cobai fără să le ceară consimțământul. A trecut prin mai multe experiențe negative, atât în relațiile dintre medici și plicuri, dar și pe partea de ginecologie, la o măsurătoare de col.

Într-adevăr, plicul reprezintă o reală problemă în zilele noastre (încă). Sunt foarte mult medici care au fost învățați cu plicul și care nu neapărat că nu-și fac treaba, sunt totuși sub jurământ, dar au o atitudine destul de…jegoasă față de un pacient care nu le dă ceva. Treaba asta ar trebui rezolvată, pentru că în joc se pot pierde multe vieți, dacă se tot așteaptă plicul. Dar așa cum zicea bunica mea, ăștia sunt oameni care au uitat că sunt oameni înainte de toate și nu Dumnezeu…

Și studenții trebuie să învețe și rezidenții. Nu sunt consimțăminte din păcate. Dar o vorbă bună nu strică niciodată. Aici problema cred că stă totuși la medicii specialiști, care nu-și dau mereu interesul să te învețe ceva, să te ghideze, dacă tu nu pari interesat. Ăsta e unul dintre motivele pentru care eu mereu am optat să merg singură în gărzi, ca să pot să pun întrebări, chiar dacă unele poate sunt niște prostii, dar să mă implic și să prind ceva de la acel medic.

Când am fost și eu în primele dăți la gineco, doctorul a rugat-o pe asistenta șefă să mă învețe să fac tușeu vaginal la gravide. Eram anul I. Am presupus că e incomod să-mi înfing două degete în vaginul unei femei care deja e în dilatație, dar am încercat pe cât posibil să îmi cer scuze pentru disconfortul creat și să inițiez cumva o conversație care să o facă și pe femeia din fața mea să nu se simtă violată. Pentru că, uneori, cam asta e senzația de la gineco, cu toate sondele și toate instrumentele metalice.

Altcineva m-a întrebat de ce se pune așa mare accentul pe scrub-uri. Aici aș putea vorbi o veșnicie. Cred că m-am făcut înțeleasă și din articolele precedente că sunt obsedată de halate și costume chirurgicale și am o colecție impresionantă mulțumită celor de la eHalate.ro.

La ei găsiți scrub-uri clasice, care sunt cele mai bune. Am tot văzut pe site-uri de specialitate bluze sub formă de tunică sau tip kimono, însă forma bluzelor trebuie să fie la fel de fiecare dată din anumite motive. Buzunarul de la piept ajută la ținut capsula stetoscopului atunci când acesta stă la gât. Iar în buzunarele celelalte îmi țin de obicei un pix pentru completat fișele și boneta, pentru că prefer să am boneta mea din material în sală și nu una de unică folosință.

Nu sunt de acord cu doctorii care nu te pun să te schimbi atunci când vii în practică. Vin de afară cu toate bacteriile pe talpa papucilor și cu pantalonii cu care am stat și în tramvai și umblu apoi printre pacienți; nu mi se pare normal. Scrub-ul e făcut să se poarte în spital, iar acum când nevoia de protecție e și mai ridicată trebuie să respectăm uniforma medicală mai mult ca oricând.

Am preferat să las la sfârșit întrebarea lui Daniel și anume ce notă aș da eu sistemului medical din România. Aici povestea cred că se complică. Așa cum spuneam mai sus și unii doctori sunt vinovați de faptul că n-au mereu chef să-i învețe pe cei mai tineri. Din egoism, din prea mult zel, cine știe. Cred că și ei conduc la așa numitul sistem șubred din România.

Nu putem spune că nu sunt modernizate spitalele. Sunt foarte multe care dețin aparatură, dar nu dețin specialiști, așa că e un continuu măr stricat care distruge treaba.

Dar pentru că am întâlnit și medici care mi-au dat speranță că se poate și mai bine, chiar și la noi în țară, aș da un 7 cu indulgență sistemului medical din România. De dragul medicilor care au ales să mă învețe și pe mine din meseria lor.

Mulțumesc tuturor pentru implicarea în scrierea acestui articol.

Până data viitoare aveți grijă de voi și de cei dragi vouă!