Bună, tuturor! Pentru că din iulie nu au trecut multe zile, m-am gândit să vă țin la curent cu ce se întâmplă. De luni încep practica de vară și o să țin și acolo un jurnal. Însă până atunci, aș vrea să vă prezint puțin luna iulie până acum.
Deși au trecut doar 9 zile s-au simțit ca 200. Este deja perioada examenelor de restanțe și stresul s-a acumulat în floare. A fost bine pentru că am avut o săptămână de vacanță după sesiune și mi-am putut recupera psihicul. Însă știți și voi cum e, degeaba ții balanța psihicului, dacă fizicul începe să cedeze. Ar trebui să menționez că pe lângă stres acesta este și un jurnal plin de diagnostice făcute pe propriul corp. :))
Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut în viață a fost să găsesc un echilibru. Un echilibru în care să rămân sănătoasă la minte și la trup, cu minimum 6 ore de somn pe noapte. Acest ultim lucru nu s-a putut realiza, astfel că mă declar perfect odihnită la doar 4 ore și jumătate de somn. De vreo 5 ani, seară de seară.
Prietena mea, Mona, în jurnal
Stresul, inevitabil, și-a spus cuvântul. Am pășit pe un tărâm unde nu am mai fost de mult timp. Chiar uitasem cât de atent la reacții poate să fie organismul. Așa că, tam nesam, m-am trezit de pe o zi pe alta plină de bube, de escare și cu o nevoie de a mă scărpina de parcă mă scăldasem în baltă lângă pești. Să nu mai spunem că peste asta se adaugă și alergia mea la clor care e în floare mereu în Iași. Acum baia mea preferată, mai ales înainte de culcare, se face cu spirt sau cu apă termală. Cu ambele dorm la cap, pentru că nu se știe niciodată pe unde vreau să mă scarpin până la sânge. Cum ar zice și Carla’s Dreams. Acum Mona este singura față pe care vreau să o văd zilnic, ca să-mi aline pruritul.
Să nu uităm de bruxism. De obicei sunt rezistentă la stres; o fi de la zodie, ori de la neuronii lipsă. Ori poate că mi-am irosit toți nervii pe alți oameni și pe diferite situații. Însă acum, totul a fost altfel. Din decembrie, de când mi-am scos aparatul dentar, totul a fost perfect. Am urmat tratamentul întocmai după spusele stomatologului. Însă nu știu cum am făcut, că luni noaptea am reușit să-mi sfâșii gutiera în somn; una dintre ele. Ca și când m-aș fi jucat de-a chirurgul cu un bisturiu în gură și aș fi uitat să fac suturile. Cred că ăsta a fost, de fapt, momentul în care am realizat cât de rău o duc cu sănătatea.
De inimă nici nu mai spun nimic. Săraca și ea a luat-o razna din nou și noroc de rețetele de calmante. Însă mai tare mă macină amenințarea de holter obligatoriu pe data viitoare când se întâmplă ceva rău. În rest, cele uzuale. Stresul trece, daunele rămân :D.
Idei de final
Întotdeauna mi-a plăcut ideea de jurnal. Să știu că îmi las undeva gândurile și sunt doar ale mele, fără să-mi fie teamă că cineva le va citi vreodată. Odată cu trecerea timpului am găsit tăria să pun totul aici, bune și rele, și să găsesc oameni minunați care rezonează cu mine.
Pentru moment vă invit și pe voi să vă odihniți puțin. Eu mai am un examen mâine și le iau ușor, pe rând, așa cum vin. Încerc să nu mai alerg spre nimic, pentru că începe să fie din ce în ce mai epuizant. Pentru minte și pentru trup. Așa că faceți și voi asta. Călcați ușor și sigur și luați lucrurile pe rând.
Iar primul lucru important de pe lista mea e un somn bun și odihnitor, înainte de toate. Și apoi să fiu fericită.
❤️ Take care of yourself! 🤗
Pupici, Mirela! Așa să facem cu toții! 😍
Ai grijă de tine, minune! Baftă pe mâine și știu că va fi bine totul, până la urmă ❤🤗
Te îmbrățișez 🤗
Te îmbrățișez tare, Mona 🤍
O să vină și zile mai bune 🤗
Tu vrei sa vin pana la Iasi? Ai grija de tine, creste treptat somnul, ai nevoie de minte si corp odihnite. Te imbratisez tare!💕
Mult spor, Denisa! Imi amintesc ca, inainte de primul meu examen, ca sa zic asa, in anul I (era colocviu de fapt, test de HTML 😀 ) m-am trezit cu capul plin de matreata, de la stress. Trebuie spus ca nu sunt un om foarte sensibil la examene, dar atunci m-am stresat, fiindca lucrasem ceva pentru acel test si mai ales fiindca era primul. M-am dus la facultate cu capul invelit intr-un fular gros si le-am spus tuturor ca m-a tras curentul si ma dor urechile infiorator, apoi am venit acasa, m-am spalat pe cap si toata matreata s-a dus de parca n-ar fi fost niciodata. 😀
Vaaai 🥺 stresul e un factor oribil, intr-adevar. Dar trec toate pana la urma. Trebuie doar sa stim cum sa le facem fata
[…] pe care mi-o doresc. Și, cum sunt darnică din fire, aș vrea să le provoc și pe Ana Maria, Denisa, și Raluca să-și realizeze și ele propriul Mid-Year Review. Dar, evident, îl puteți face și […]