Merită sau nu să dai la Medicină?

De fiecare dată când vine perioada depunerii dosarelor la facultate mă apucă râsul când văd acele cozi infernale. Mă gândesc cu nostalgie că și eu am stat cândva la o astfel de coadă. Dar iată cum, acum, chiar și la înscrierea la Medicină, viitorii bobocei vin cu toate neamurile. Nu vreau să fiu rea, dar o să vă port în cele ce urmează printr-un proces mai lung. Și la sfârșit o să aflăm împreună dacă merită să dai sau nu la Medicină.

Să începem cu începutul; ai dat primul mare examen al vieții tale, bacalaureatul. Urmează să te înscrii la facultate și vrei Medicina. Decizia îți aparține pe deplin sau e visul altcuiva trăit prin tine? Spun asta pentru că văd mereu la înscrieri tineri cu părinții după ei, cu bunicii ori doar rudele, venite cu procură. În acest ultim caz, tu unde ești? La Nuba, bând o cafea? Mă gândesc că în depunerea acelui dosar stă o parte a viitorului tău, deci ar trebui să-l ții tu în mână.

Întorcându-mă în mezozoic, pe vremea mea, m-am dus singură să-mi depun dosarele peste tot. Prima opțiune a fost, bineînțeles, Medicina. Apoi au mai fost încă trei facultăți de rezervă, pentru că nu se știe niciodată ce se poate întâmpla în ziua grilei. Dar ajung imediat și acolo. Și am făcut asta pentru că decizia mi-a aparținut în totalitate. Iar ceea ce am primit de la cei din jur a fost pură susținere.

Sunt filolog, merită să dau la Medicină?

Da, da, da. Nu contează de la ce profil vii la această facultate. Important este să iei această decizie cu sufletul. O să fie aici inclusiv mulți profi care vor încerca să te facă la psihic cu acest aspect. Însă nu te descuraja. Sfatul meu este să te gândești din timp dacă vrei sau nu să ajungi aici. Eu am terminat filologie biling-engleză și m-am apucat de pregătire la sfârșitul clasei a IX-a. Este un drum lung și deloc ușor de parcurs, însă, cine știe, poate merită și pentru tine. Încearcă, pe cât posibil, să te focusezi asupra drumului tău. Dacă te vei uita continuu în stânga și în dreapta, o să te tot împiedici. 🙂

Sunt reguli stricte la Medicină?

Depinde la ce te referi prin reguli. Să spunem doar că sunt reguli bine-definite și, în același timp, deloc. Te vei trezi de multe ori lăsat cu ochii în soare, chiar dacă-ți susții argumentele prin regulament. Însă ochii se închid cam des, se fac multe porcării și nu se ține cont în totalitate de reguli. O să fii adesea dezavantajat? Categoric. O să simți că ceva/cineva încearcă să te tragă în jos? E o pură realitate, nu un vis.

Aici nimeni nu încearcă să-ți susțină aripile visului și nici să te urce din ce în ce mai sus. Poate asta se întâmplă la rezidențiat, dacă prinzi un medic mișto și înțelegător de la care să furi meserie. Și în anii de studiu, la fel, prin gărzi sau prin practica de vară.

Îți ocupă medicina tot timpul?

Da și nu. Aici trebuie să știi tu unde te situezi și cât vrei să dai pentru medicină. Există și oameni care stau doar cu nasul în cărți, însă nu înseamnă că nu ai timp și de altceva. Eu am reușit să îmi duc în paralel și hobby-urile la un alt nivel și să țin în viață și blogul ăsta. Poate chiar mai în viață față de cum era înainte de medicină.

Poate uneori ai și timp limitat, însă câtă vreme știi cum să ți-l gestionezi, lucrurile vor rămâne ușoare pentru tine. Eu sunt destul de dezorganizată la capitolul învățat. Însă m-am obișnuit să-mi iau laptopul în brațe și cărțile în geantă și să învăț în oraș câteva ore. Și acum, cât scriu acest articol sunt într-o cafenea și în același timp am alături de mine cursurile pentru restanță. Cred că trebuie să găsești doar un loc în care să te simți îndeajuns de confortabil și de focusat cât să combini plăcerea și învățatul.

Psihic de fier sau terapie?

Aș opta mai mult pentru a doua parte. Indiferent cât de tare de caracter ești, o să-ți dorești cel puțin o dată să te lași de facultate. Vor fi dezamăgiri, categoric, unele dintre ele șocant de mari. Însă lucrul care contează cu adevărat este să te menții pe poziție și să nu dai satisfacție nimănui.

Sunt lucruri mult mai frumoase în viață pentru care merită să înnebunești, nu-ți pierde mintea din cauza unui examen sau a unui profesor ursuz. Mergi înainte de fiecare dată. E mult mai ușor când ai în spate un sprijin moral care să te asigure că nu ești singurul într-o astfel de situație.

Eu am fost singură. Nu m-a atenționat nimeni de lucrurile rele care pot veni, înainte de toate. Însă mi-a fost cumva mai bine, pentru că astfel m-am obișnuit să fiu puternică mereu. Și să rămân verticală, indiferent de situația care-mi iese în cale.

Bineînțeles că te poți situa pe partea cealaltă a baricadei și să nu treci prin nimic din cele enumerate de mine. Însă, cred eu că e mai bine să fii pregătit pentru orice. Știți și voi vorba românului: în vreme de război e bună și seceta.

Și ca să răspund și eu la aceeași întrebare la care vă supun și pe voi: merită, în 80% din cazuri să dai la medicină. În celelalte 20% dintre ele, aș fi vrut doar să știu că rămân cu psihicul întreg, făcând cocktailuri pe o plajă în Maldive. 🙂