Scrisoare pentru Moș Crăciun

Dragul meu Moș Crăciun,

sunt eu, Denisa. Chiar dacă la tine e o perioadă foarte încărcată sunt totuși sigură că mă ții minte. Sunt eu, fata încotroșnată până în dinți, care te-a vizitat în căsuța ta călduroasă și primitoare de la Levi, zilele trecute.

Moșule, ce emoționată am fost când te-am văzut! Răzvan, ghidul nostru, mi-a spus, înainte să ajung la tine, că ușa aceea se va deschide doar dacă eu cred cu adevărat. Ușa aceea din lemn masiv, cu clanță dintr-un corn imens de ren.

Să știi că atunci inima a început să-mi bată cu putere, lacrimile mi-au venit în ochi, iar când am tras de ușă, am simțit că intru întru cu totul alt tărâm. Iar când te-am văzut stând pe scaun cuminte, așa cum mi te-am imaginat mereu, nici nu am mai băgat de seamă că mai sunt încă trei oameni cu noi.

Creierul meu plângea de bucurie, Moșule! Pentru că, într-o fracțiune de secundă, am văzut în tine atâția oameni dragi care m-au făcut să cred și care, acum, nu mai sunt. Am văzut în tine toate motivele pentru care nu am încetat niciodată să cred, chiar dacă am ajuns în multe puncte de cotitură.

Mi-ai strigat numele și țineai în mână un cadou, doar pentru mine! Tu, Moșul cel real. Cel de la care pleacă toată magia lumii! M-ai pus să-ți cânt ceva, și nu orice. Ceva în română. Ce putea să fie, în afară de cântecul tău, Moș Crăciun?!

Și parcă atunci mi-a trecut viața prin fața ochilor. Și brusc mi-am amintit de toate cadourile primite de-a lungul timpului. Și de Soledad, și de geaca albastră, și de spărgătorul meu de nuci.

Acum mi-ai adus un cadou în avans. Și deși știi că talentul nu m-a ajutat niciodată, știi cât de mult îmi place să pictez. Și mi-ai adus un set de desenat mandale. Moșule, cum nu lași tu în urmă niciun vis neîmplinit!

Știi, Moșule, în gând ți-am scris de multe ori pe an! Mai ales în clipele în care oamenii îmi demonstrau iar cât sunt de răi și de egoiști. Și eu sunt rea, însă mie nu-mi plac ipocriziile, și știi asta. Și mai știi și că sunt corectă, că o moștenesc pe bunica.

Însă dacă nu-ți cer prea mult, aș vrea să-mi mai îndeplinești o dorință anul ăsta. Adu-le oamenilor credință. În Dumnezeu, în magie și în miracole. Pentru că și-au pierdut credința pe drum, multora nu le mai pasă decât de rutina de zi cu zi, de bârfe, de ce fac cei din jur și de cum o mai duc. Când oamenii erau mai preocupați de ce se întâmplă în sufletul lor, planeta era mult mai bună și mai prosperă.

Alungă, Moșule, pâcla de răutate din inimile oamenilor. Chiar și din a mea. Eu o văd, încerc să o sting, dar uneori se întâmplă lucruri care mă duc pe un teren tare încețoșat.

Și, dacă se mai poate, vizitează mai des toți oamenii din spitale. Deși vreau să mă fac doctor, mi se strânge mereu inima când intru în spital. Știi tu de ce.

Când ne-am îmbrățișat de adio, ți-am spus că ne revedem la anul. M-ai contrazis, mi-ai spus că ne vedem în câteva zile. Ți-am mărturisit că mai adorm câteodată când tu trebuie să vii. Dar mi-ai spus să stau și să te aștept de data asta, așa că mă pregătesc să mă țin de cuvânt. Așa cum știu sigur că o să o faci și tu.

Nu mă complic cu prăjiturele, ți-am decorat frumos una chiar acasă la doamna Crăciun. Și ea te-a cam certat că mănânci cam multe prăjituri. Așa că te aștept doar cu aceeași speranță că o să vii, ca întotdeauna!

Și Moșule, te mai rog, dacă duci cadouri și în ceruri, să lași acolo unul și pentru bunica.

Cu toată dragostea din lume,

același suflet de copil care crede în magie.