Ce ma omoara pe mine?!? Cei care isi neglijeaza copiii. Stiu ca e destul de repede sa ma gandesc la un viitor indepartat, dar eu chiar vreau sa am copii. O ruda, acum destul de indepartata pentru mine, are doi copii: o fata, de 9 ani si un baiat de 4. Fata, verisoara mea, e destul de ok; e isteata, deschisa, si frumusica. Baiatul…greu de spus;e agitat, rasfatat si obraznic. Voi acum urmeaza sa spuneti „A..Pai e si mic si e si baiat! Mi se pare normal!”. Da? Mie nu. Si va spun si de ce: in primul rand, parintii lui nu l-au crescut asa cum trebuie si nu au avut grija de el -a suferit diverse traume sa spunem, toate accidental- precum arsul pe mana ca parintii nu l-au supravegheat, sau cazutul de pe pat cu riscul de sufocare cand avea vreo 2 anisori. Are diverse probleme de sanatate, mai grave si mai superficiale, totusi…DE CE? De ce s-a ajuns la toate astea? Raspunsul: Pentru ca parintii sunt neglijenti. Nu spun ca toti; pentru ca si mie imi plac copiii foarte mult si am grija de ei. Dar am crescut singura si acum regret ca nu i-am mai „cerut” mamei un fratior sau o surioara.
Multi ar spune ca nu mai avem timp. Oameni buni! Mamici si tatici care poate sunteti acolo si cititi asta! Nu va mai neglijati copilul sau copiii!!!! Mergeti cu ei in parc, petreceti timpul liber pe care il aveti la dispozitie cu ei! Pentru ca, pe la 17-18 ani, o sa va treziti ca va tipa in fata „E NUMAI VINA TA! DIN CAUZA ASTA AM AJUNS ASA!” si atunci o sa regretati si nu o sa mai puteti face nimic. Pentru ca va fi prea tarziu.
Incetati sa mai fiti neglijenti.
Denisa
Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om