Dezgust.

Te privesc in ochi, cetatene, si mi se usuca gura. Te privesc si ma gandesc cu ce am gresit eu, tu, ei, noi sa ajungem in halul asta.
Ti se rupe sufletul sa vezi incotro se indreapta tara noastra; pe partea cealalta iti este sila. Privesti plin de dezgust totul in jurul tau si iti pui o intrebare: DE CE?; continuarea vine de la sine: De ce nu am plecat din tara?, De ce invat ce vrea tara si nu ce vreau eu?, De ce…




Ma opresc la mine. Am 15 ani; neimpliniti. Ce imi doresc de la viata momentan? Sa intru la liceu la stiinte sociale, sa urmez o facultate de drept si sa ma indrept spre criminalistica. Sunt o fire emotiva, totusi destul de tare si multi imi spun „Nu e totul ca in filmele tale; nu e totul ca in America. Inceteaza sa mai visezi!”
Daca as putea, mi-as lua zboru’ de pe acum si mi-as implini visul.
Toata lumea ma intreaba de ce nu ma fac medic daca vreau ceva atat de dur. De ce? Pentru ca in acesti 15 ani de viata am vazut prea multe nedreptati in serviciile medicale si nu vreau sa risc. In tara asta, niciodata.