NU RECOMAND „LSD” SI NICI NU FOLOSESC! DAR SUNT OAMENI CARE TREBUIE AJUTATI SI TRATATI! SI ASTA E POVESTEA LOR…
Inca o doza…acea pulbere alba…acum in corpul meu. Nu eram sigura daca eram deja dependenta sau nu. Stiam doar ca imi alina durerea.
Il vedeam pe el cand ma uitam in oglinda.
Il vedeam pe el in poza de pe birou.
El era oriunde in jurul meu…traiam prin el.
Imi facea bine si rau in acelasi timp; rau…pentru ca aveam in minte toate amintirile neplacute…Ma panicam; reactie adversa.
Cand efectul prafului se ducea…eram confuza si agitata. Nu suportam sa stiu ca nu mai am in corp doza necesara si luam alta. Imi era teama ca o sa innebunesc, si o sa ajung sa ma sinucid…Imi era teama ca voi gresi doza si vor aparea acele iluzii inspaimantatoare…
Imi faceam rau singura si imi era teama.
