Se pare ca nu mai pot merge la scoala. Acum, sincer, nici nu stiu ce scriu, cum scriu, si pe ce.
De ieri s-au intamplat mult prea multe lucruri: la scoala ieri a fost bine, am scapat de ascultari, a fost liniste si niciun coleg nu s-a mai luat de mine. Cand am ajuns acasa, ei bine lucrurile s-au schimbat putin. Stai sa vezi…
Mi s-a parut ceva suspect cand am pus mana pe clanta. Usa era descuiata; probabil mama sau tata.
Am intrat, in hol nimic; nici in bucatarie. Am urcat sus spre dormitoare.
Dormitorul parintilor era exact ca dimineata: asezat frumos, cu noile asternuturi pe el.
Dormitorul meu era…ravasit. Toate cartile erau aruncate pe jos, laptop’ul era deschis… patul era ca nefacut.
Am urcat in mansarda…Era un miros tare ciudat acolo sus. Mirosea a…metal, a rugina.
M-am apropiat de locul din care venea mirosul si m-am ingrozit.
Intr-o balta de sange statea Neferet, pisica mea. Sau ma rog, ce a mai ramas din ea.
Am plecat de acolo. M-am dus plangand in camera mea. Cineva imi omorase pisica…Si ma cauta pe mine.
Am incuiat usa in camera mea, si am incercat sa ma linistesc.
Nu am avut timp. De pe balcon a aparut un barbat cu o chestie ciudata in mana.
Cunosteam obiectul ala…dar nu imi aminteam de unde.
Cand m-a prins de mana si mi-a spus sa fiu linistita am inteles brusc…
Stii cum se termina filmul Once Upon A Time In Mexico pentru Johnny Depp?
Ii sunt scosi ochii. Cu un obiect exact ca cel din mana barbatului din fata mea…
Am inceput sa tip dar nu pentru mult timp pentru ca m-a lovit. Si asa mi-am pierdut cunostinta…
Si uite ca mi-am revenit, si ca nu vad ce scriu. Dar o pot auzi pe mama cum plange in dormitorul ei. Nu a fost un vis…
A fost cat se poate de real…
Sper doar sa nu se suprapuna tot ce am scris… Trebuie sa inteleg ca de azi am inceput o viata noua.
Si trebuie sa inteleg ca de azi acesta nu va fi un simplu jurnal…
…va fi jurnalul unei fete oarbe…
