Aceeasi rutina dimineata: ma ridic din pat, ma impleticesc pana la birou, iau somnoroasa calendarul si un pix si mai tai cu un „x” ziua precedenta.
S-au intamplat atat de multe lucruri frumoase de cand ai aparut in viata mea! Radical mi-ai schimbat viziunea asupra lucrurilor; ai fost poate singura persoana din viata mea care a reusit sa ma schimbe; sa me modeleze dupa propria lui persoana.
Zilele treceau si odata cu ele se imbibau amintiri frumoase in mintea noastra: primul sarut sub luna plina, fugitul de acasa impreuna, toate atingerile si toti fiorii dragostei.
Orele, minutele, secundele zburau e langa noi cand eram impreuna. Era de ajuns sa imi zambesti sau sa ma strangi tandru in brate pentru a ma face sa uit de probleme, sa ma relaxez si sa visez alaturi de tine.
Suntem in prezent: in genunchi, in camera mea, plangand pe covor.
S-au stins zilele frumoase; odata cu ele au disparut si zambetele…tristetea si durerea rasarind in sufletul meu.
Cum pot restrange totul? Simplu: solstitiu.
Ziua in care lumea mea s-a prabusit; ziua in care am inceput o viata noua, cu o EU noua, un decor nou…o lume in care tu nu mai esti prezent.
…solstitiul incepe…
