Au trecut mai bine de 4 luni de cand suntem impreuna. Sper ca ati inceput sa ma cunoasteti, sper ca v-ati obisnuit cu stilul meu si cu povestile mele. Sper doar sa ramaneti in continuare cu mine, incurajandu-ma din fata calculatoarelor.
Sunt totusi un copil; nici eu nu inteleg inca ce rost are viata mea sau pur si simplu prezenta mea aici. Poate o sa stau si o sa analizez situatia asta si o sa-mi dau seama. Tot ce stiu deocamdata, si sper sa am dreptate, e ca pe undeva pe acolo, printre cititori, sunt oameni carora nu le convine ce spun; sau mai corect spus, nu sunt de parere cu mine. Nu e absolut nicio problema. Poate o sa vina si o zi in care o sa-mi dati dreptate, sau o sa fiti cu mana pe mouse si o sa aprobati simplu, cu o miscare subtila a capului.
Asta sunt eu! Imaginea ma caracterizeaza perfect! Eu, cea care ma ascund mereu, care traiesc intr-o lume a mea; eu cea care am rabdare sa-i ascult pe cei din jur, chiar daca nu sunt de acord cu ei deloc sau chiar in totalitate.
Asta sunt eu! Cea care stie sa piarda, sa cada si apoi sa se ridice.
Asta sunt eu! Cea nepasatoare in legatura cu opinia ta proasta despre mine sau la injuriile tale ipocrite aduse la adresa mea.
E ceva mai mult ce vrei? Eu in locul tau aveam grija de cateva chestii minore:
- Sa nu imi ia nimeni personalitatea.
- Sa scap de fake’urile din jurul meu.
- Sa imi fac singura viata, fara ca macar o persoana din jur sa aiba vreo legatura cu deciziile mele.
- Sa stiu cum sa ma feresc de persoanele false pentru a nu avea de suferit.
E asa greu? Sa ai in cap 4 lucruri de baza? Sunt notiuni simple de care ai nevoie pentru a nu fi pacalit/a!
Nu e greu. Si astea sunt toate.
4 puncte si atat!
…Atat si nimic mai mult!!!
ador felul in care ai spus totul asa direct si in raport cu realitatea. m-am regasit in ceea ce ai scris
Ma bucur ca te-ai regasit! Cineva trebuie sa-si ia inima in dinti si sa calce pe bec ca sa spuna intr-un text adevarul, nu?
Ti-am urmarit articolele, mai mult sau mai putin le-am citit in totalitate, dar le-am frunzarit pe majoritatea. Si… ceea ce spui acum, ca stii sa pierzi nu e adevarat si esti constienta de asta. Pentru ca daca ai fi stiut nu ai fi scris "Poate o sa vina si o zi in care o sa-mi dati dreptate, sau o sa fiti cu mana pe mouse si o sa aprobati simplu, cu o miscare subtila a capului.". Vrei sa ai mereu dreptate. Si iti spun asta pentru ca si eu simteam la fel la un moment dat. Incearca sa fii sincera cu tine insati aici. Pentru ca, poate e trist, dar cei care citesc, daca citesc, nu acorda asa mare importanta.
Iti respect parerea desi nu sunt de acord. Stiu sa pierd. Pentru ca daca nu as sti, probabil m-as fi sinucis cand am aflat de ex ca nu am trecut la urmatoarea faza la olimpiada. Nu vreau sa am mereu dreptate; daca as vrea asta atunci nu as mai avea niciun prieten. Si consider ca acum, prin explicatia data, am dreptate.