Eu. Mai putin de vorbit in ecuatie despre mine. Despre mine am vorbit destul.
Tu. Fiinta care imi da aripi. Persoana care imi face inima sa bata repede sau chiar deloc. Persoana a carui suras pur si simplu il ador. Persoana care ma face sa ma topesc de fiecare data cand o privesc in ochi.
Aceasta ar fi descrierea perfecta. Cel putin din punctul meu de vedere. Defapt stai; parerea mea conteaza nu a celor din jur. Si astfel, pun punctul pe „i” si ajung la categoria de pe urma: restul.
De restul nu pot sa spun ca nu imi pasa. Ma intereseaza si viata lui X sau Y, in limitele bunului simt, bineinteles. Nu voi sta niciodata la barfit, sa vad daca are iubit nou sau nu. Dar ma voi interesa intotdeauna daca are vreo problema, daca e ok si daca se simte bine, chiar daca nu e chiar la sufletul meu. Pentru ca asa ar fi frumos. De asemenea, nu ma voi baga niciodata in viata privata a cuiva, asa cu forta. Ca sa il sufoc.
Fiecare descriere din cele 3 e din ce in ce mai mare. Toate sunt importante, dar nu pentru toata lumea. Dar asta sunt eu. Si asta e opinia mea. Eu asa cred ca e impartita lumea: in aceste 3 mari categorii.
Eu asa consider ca ar fi normal: pe primul loc sa fii tu. Pe locul 2 persoana cea mai draga tie, persoana pe care o iubesti nespus, iar pe locul 3 restul.
Nu conteaza daca iti pasa sau nu de ei. Ei vor fi mereu acolo, in spatele tau, incercand sa te impinga sa mergi mai departe, sau sa te traga in jos, incercand sa te ia drept exemplu sau sa iti strice reputatia.
Nu conteaza ca sunt niste distrusi. Sunt si ei oameni. Merita macar o sansa, chiar daca va veni si clipa in care vei dori sa fii ferit de prieteni si atunci vei ramane singur.
Eu nu contez. Doar tu si restul…
