Pur si simplu nu vreau sa accept acest concept: perfectiunea. Nu exista! Sau, mai bine spus, exista doar ca noi nu il putem atinge. Nu prea cred ca eu, sau tu, ea sau el ar putea fi exact sau chiar deasupra lui Dumnezeu.
Suntem oameni! Toti! Chiar daca sunt persoane care au suflete haine, sau care pur si simplu sunt niste javre. Dam de ele zi de zi, nu? Doar ca, fata de un simplu caine, nu le putem lovi asa usor.
Sunt un simplu om. Pot sa merg pana la extrema. Dar nu pot forta granita.
Am exact aceasi structura ca oricare dintre voi: pot gandi rational, am toate simturile ok zic eu, si acel grad de nebunie pe care il avem toti.
Cateodata ne place sa uitam. Asta e singura explicatie cu totul si cu totul rationala la care creierasul meu a putut ajunge. Ne place sa uitam de limite; acestea disparand, uitam ca suntem oameni.
Stiu, poate chiar eu ma contrazic in unele postari! Dar azi gandesc intr-un fel, visez la noapte ceva, si a doua zi vreau sa vad lumea asa cum o vedeam in vis. Imi impun asta, pentru ca stiu ca pot. Pentru ca eu sunt stapana trupului si creierului meu. Si trebuie sa faca ce zic eu, nu ce vrea el sau cei din jurul meu. Si reusesc sa fac lucrul asta! Am o alta viziune asupra vietii.
O viziune pe care multi dintre voi nu o puteti avea niciodata. De ce? Pentru ca nu vreti. Pentru ca nu stiti la ce sa va asteptati. Pentru ca poate v-ati obisnuit deja sa traiti in lumea asta gri, plina de minciuni si ura.
Sunt niste motive destul de bune? Destul de rationale?…
Sunt doar un om… Suntem doar niste oameni!
Denisa
Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om