M-am cam saturat. De tot.
Incep sa fiu destul de irascibila cu tot ce ma inconjoara. Stii, daca stai bine si te gandesti, defapt toti suntem. Odata si odata ajungem sa cunoastem o curva, un baiat bun, o prietena sincera si putine persoane de incredere. Odata si odata tot incercam sa fumam, poate si sa ne drogam. Odata si odata tot punem gura pe alcool si ne facem praf. Odata si odata tot dam de greutati in viata si de examene. Groaznic.
Dar ce e cel mai important, odata si odata realizam, in sfarsit, ca viata in general e o tarfa bolnava, una care iti da putine momente de placere si multe momente de tristete.
Doare. Si pe mine m-a durut rau de tot cand am dat cu capu’ de sus-IN SFARSIT- si m-am desteptat.
Dar cel mai tare doare faptul ca e adevar si ca ti se deschid ochii. Ca realizezi ca nu e asa de roz pe cat iti parea totul, nu e asa colorat precum iti spuneau toti.
E un adevar crud, pe care daca ajungi sa-l gasesti si sa-l intelegi realizezi ca il gasesti la altii sub forma de minciuna. Pentru ca ei pur si simplu nu recunosc adevarul sau chiar mai bine, ii doare fix in p**a.
Gresesc cu ceva? V-am luat prea pe nepregatite? Spuneti-mi va rog daca da. Dar inainte sa ma criticati, stati si ganditi bine de 10 ori si trageti o linie o singura data.
