El…tipul de baiat de cartier de care fetele sunt obsedate.
Ea…o simpla fata care nu-si pierde speranta ca, intr-o buna zi, il va face sa-si intoarca ochii negri dupa ea.
Doua vieti total paralele; doua universuri diferite care niciodata nu se vor intalni.
Fata era parca legata la ochi. Nu putea vedea nimic inafara de persoana lui; prezenta lui. Simtea doar parfumul lui scump pe hainele de firma si il privea cu ochi goi in timp ce se urca in masina lui luxoasa.
Fata isi ranea sufletul in fiecare zi, in fiecare secunda. Spera si in acelasi timp se pierdea cu firea. Isi dorea ceva ce stia destul de bine ca nu va putea obtine niciodata. Dar absolut niciodata. Si totusi continua sa se amageasca.
El era un nepasator, un curvar. Nu-l vedeai de 2 ori cu aceeasi fata in masina. Ii placea sa se joace si juca murdar. Era genul de baiat de bani gata cu aere si figuri in cap. Fata nu-l merita.
***
In ziua aceea ea il vazuse sarutandu-se cu o fata. Era tare mahnita si atunci ultimul gram de speranta pe care il avuse se risipise.
Plangea. Afara parca plangea si vremea odata cu ea pentru ca ploua. Mergea pe marginea drumului cat mai departe de casa, cat mai departe de el. Vroia o viata noua; vroia o schimbare si asta se putea intampla doar daca pleca.
Nu era nicio masina pe drum. Era liniste si era doar ea si ploaia…
Dar din senin spatele i-a fost luminat de niste faruri.
Ea nu a apucat decat sa intoarca capul si apoi…