A trecut ceva de cand nu m-am mai intors in umbrele din amintiri. A trecut ceva de cand, ca printr-o vraja, legaturile noastre s-au rupt. Se pare ca acum, suntem amandoi legati de trecut. Acum suntem blocati intre trecut si prezent, doua universuri paralele.
Ne-am intalnit recent, intamplator. Eu eram singura, tu cu cineva. Cand m-ai vazut ai facut tot posibilul sa ma faci sa ma uit si eu. Stiai cat sunt de aiurita; stiai ca atunci cand sunt pe strada, nu-mi prea pasa de cei din jurul meu. Intr-un final, ti-ai vazut scopul implinit. M-am intors si m-am uitat fix in ochii tai.
Ti-ai cerut scuze de la prietenul tau si i-ai spus sa plece inainte. Te-ai apropiat de mine si ai facut gestul tau de-o viata: mi-ai dat o suvita de par din ochi. In momentul acela, din nori a iesit soarele. Pe asfaltul incins, umbrele noastre s-au unit pentru cateva secunde si au inceput sa straluceasca in razele calde.
-Nu te-ai schimbat deloc, mi-ai spus cu un glas ragusit, stand inca aproape de mine.
-Te asteptai sa ma gasesti altfel? De ce? Stiai foarte bine ca nu am putut trece de tine; stiai foarte bine ca nu mi-am refacut viata. Nu am mai putut. Pentru ca tot pe tine te iubesc.
-Am avut o singura relatie, draga mea, daca o pot numi asa, ai inceput tu, iar singurul moment de tandrete dintre noi a fost la film, cand s-a speriat si m-a rugat sa o tin de mana. Nici eu nu am putut trece de tine. Te-am iubit cu pasiune, asa cum o fac pana in ziua de astazi. Asa cum o voi face si de acum incolo. Pentru ca tu vei fi mereu a mea, chiar daca te voi vedea de mana cu altul.
Eram socata. Dupa atata timp in care am stat separati…inimile noastre inca se simteau. Inca se cautau. Si intr-un final s-au gasit.
In galagia cumplita a orasului, am mai facut un pas spre el, m-am ridicat pe varfuri si i-am soptit aproape de ureche:
-Saruta-ma.
Din nou, eram impreuna. Din noua formam o singura persoana. Din nou, eram o singura umbra.
