Azi mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta sa am o atitudine superioara fata de tot. Azi mi-am trait viata cu nesimtire, mi-am cheltuit banii de buzunar pe prostii si am cantat in nestire la chitara. Poate spui ca m-am purtat ca un copil dar nu e cum pare.
Azi am reusit sa zbier catre eter si sa ma fac auzita. Am reusit sa uit de tine desi am vorbit o groaza. Am reusit sa trec de limitele posibilului si sa fac pe imposibila.
Astazi am fost ca si copil imposibila.
Astazi, ca si femeie, am fost imposibila.
Astazi, ca si adolescenta, m-am purtat iresponsabil si am fost imposibila.
Ca prietena? Imposibila.
Ca iubita? Nu stiu. Sunt cam „forever alone”, dar presupun ca astazi, la ce figuri am facut, m-as fi certat cu iubitul. Deci: imposibila; bifat.
Am incalcat reguli si m-am simtit bine.
Am scris cu creta pe asfalt si am jucat sotron de una singura. Mi-am retrait copilaria intr-un mod extravagant si imposibil.
Am fost in sfarsit, cine am vrut sa fiu: o adolescenta, o domnisoara, o femeie, cum vrei sa-mi spui, rebela dar cu simtul raspunderii. Am fost eu, dupa mult timp in care nu mai stiam ce e cu mine. A fost ziua mea, desi ziua mea e abia in martie. M-am simtit bine intr-un mod imposibil.
Ai fost tu. Ai fost tu şi te-ai simţit bine. Asta e tot ce contează.
Asa e. Pacat ca m-am bucurat singura de asta.:)