Si n-o sa incep cu inceputul.
Incep cu prezentul: Ti-am spus ca intri la facultate! Eu stiu tot in legatura cu persoanele indragite de sufletul meu.
Sa vedem…o caracterizare? Un palmares? O viata noua? Nuuu…Abia acum incepe viata cu adevarat pentru tine. Dar sa revenim la inceput.
Nu stiu cat de bine te cunosc. Dar imi esti simpatic. Nu stiu cum esti tu de fapt, dar stiu cum ai fost pentru mine: un sprijin. O alinare cand lumea ma dobora. Un impuls cand doream sa zambesc. Un critic cand doream sa scriu. Un prieten cand aveam nevoie sa palavragesc.
Sa mai continui? In ochii mei ai doar calitati. In ochii mei esti un salvator.
Imi amintesc si acum „cadoul intarziat de ziua mea”. Am citit si re-citit cartea aceea de vreo 4 ori, si stai linistit, n-am inteles nimic din ea. Dar mi-a deschis orizonturi noi, asa cum mi s-a intamplat si cand te-am cunoscut.
Sincer, te-as lua acasa. Nu stiu exact de ce, dar asa-mi veni. Nu pot decat sa multumesc Cerului ca am dat de tine, ca ne-am inteles si ca…ei bine, esti tu si esti aici!
O sa-mi fie dor de tine:o3 Sa te-ntorci repede acasa!
