Mai stai putin. E a 5-a oara cand te privesc cum stai langa fereastra. Esti ganditor; nu-ti place sa fii intrerupt in momente ca acestea si incerc sa te ating doar cu gandul. Esti agitat; incerc sa te linistesc cu prezenta mea.
Trebuia sa pleci acum o ora, dar te-am implorat sa mai ramai putin, doar putin… M-ai ascultat. Ai dat 2-3 telefoane si ai ramas cu mine. Ce suflet ai… De ce nu m-ai respins? Toata lumea o face. De ce tu nu?
Nu mai suport linistea dintre noi si ma ridic de pe pat. Vin langa tine si cu o usoara retinere te prind de brat. Te intorci incruntat la mine si ma privesti.
Ti-as spune acum sa pleci. Ti-as spune ca sufletul meu e impacat cu ideea ca ai mai ramas putin…pentru mine.
Te-as ruga sa ma iubesti. Eu, suflet umil, ti-as lua palma si ti-as saruta-o. Eu, o simpla femeie, ti-as jura credinta.
Cu ochii te-ntrebam daca ti-am gresit cu ceva. Atunci s-a intamplat ceea ce doream: ai zambit trist, ai oftat si mi-ai luat fata fragila intre palme.
A cazut o lacrima din ochiul meu.
A cazut o lacrima din ochiul tau.
S-au unit pe mana ta…
Si inca te rog, mai stai putin cu mine…
Frumos. Vreau sa fie si real 🙂 *macar pentru tine, sa nu se inteleaga gresit*
Ar fi dragut sa fie real…dar nu toate visele sunt facute pentru a deveni realitate.
Dar asta doar pentru ca nu toti oamenii vor indeajuns ca visele lor sa devina realitate 🙂
Sau pentru ca oamenii isi doresc prea mult un lucru, pe care poate nu-l merita.
Gresit! Fiecare merita ceea ce isi doreste. Ca nu stie sa aiba grija de ce primeste e altceva.
Are logica ce spui… Nu toate povestile au un final fericit totusi..
Exact din acelasi motiv, doar ca aici responsabilitatea se poate imparti, dupa caz.
Sunt de acord cu tine.:)
Ma bucur 🙂
🙂
Superb scrii..
Multumesc, draga mea!:*
Cat de frumos !
Multumesc!