Sa traiesc in trecut, in amintiri? Stau si ma intreb daca e bine sa inclin balanta atat de tare. Ar fi interesant totusi sa pot sa intorc timpul si sa traiesc din nou si din nou momentele de neuitat ale vietii mele, sa pot sa derulez inainte momentele de cosmar.
Ar fi o metoda minunata de a invata din greselile mele, sau de a vedea de cate zeci de ori le-am mai facut.
Sunt nehotarata. Oare sa las amintirile sa ma invaluie cu parfumul lor mincinos? Sa le las sa se aseze pe ochii mei ca o ceata?
Nu.
Pentru mine, trecutul a fost maine, cand azi devine ieri.
Ce inseamna pentru tine trecutul?
Amintirile ucid cu sange rece. Multumesc, mi-ai amintit ce voiam sa dezbat pe blog 🙂
Cu placere, cred.
Crezi?
Ebine de dezbatut o astfel de problema. Sunt sigura ca mai sunt multe persoane in situatia mea. Dar am inceput acum sa-ti citesc postarea…asa e. Oamenii seamana din multe puncte de vedere. Si asta e unul: nu asculta. Stiu ca si eu la randul meu, o sa termin de citit, o sa-ti dau dreptate, si maine ma voi scufunda din nou in amintiri. E un mod de a trai ce unele persoane il fructifica sa spunem asa.
Eu voiam sa dezbat amintirile. Articolul cu diferentele mi-a fost inspirat ieri din comentarii. Dar ai dreptate, oamenii nu asculta. Este usor sa dai sfaturi, dar este greu sa le aplici. Si da, unii oameni traiesc din amintiri…
Unii aleg sa traiasca in amintiri pentru ca nu pot face fata realitatii
Stiu…