Nu as fi crezut niciodata ca o sa se ajunga aici. Dar priveste cum au decurs lucrurile. Eram doi straini, doi simpli trecatori anonimi prin viata.
Intr-o zi m-am asezat la masa ta, fara sa te intreb daca e liber locul. Ti-am luat o tigara din pachetul aproape terminat si, fixandu-te cu privirea, am aprins-o. Imi urmareai fiecare gest si ma simteam mandra ca, in sfarsit, am putut sa-ti atrag atentia asupra mea.
Cand ochii ni s-au intalnit prima oara, parca cerut „s-a ars” in jurul mostru. Am ramas in bezna, asteptand ca cineva sa schimbe „becul etern”. Darnu a aparut nimeni. Singura raza de lumina erau ochii tai, care aruncau unde sclipitoare oriunde in jur. Mi-am pus de cateva ori intrebarea „De ce fix tu?” si probabil asta era raspunsul: ochii tai.
Mi-am facut o obsesie din a te privi pe furis in fiecare zi, din a te cauta prin multime si de a ofta cand iti gasesc chipul. Nu vreau sa te pierd, nu acum cand inca mai am timp si spatiu sa te descopar.
Dar niciodata nu e timp si spatiu pentru noi, cum niciodata nu e timp si spatiu suficient pentru barfele celor din jur.
Gresit! In iubire nu e loc pentru mai multi. Alege: ori el, ori ceilalti.
Ce joc ciudat..e iubire?
Nu exista ceilalti pentru mine.
Nu neaparat. Dar…poate fi doar o sursa de alinare daca e sa o vezi altfel…
Ti-ai schimbat numele :))
Da:)
De ce?
Am simtit nevoia sa ma reintorc la Denisa
Ok…
Nu e un lucru bun?:)
Pe mine ma intrebi? Tu ar trebui sa stii.
Eu cred ca e:)
Atunci este 🙂
🙂
De ce „ fix el„ ? De ce nu ? Asa a fost sa fie
Ne place sau nu , fiecare avem o obsesie.
Daca nu era EL , era altul
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Nu-i lasa pe ceilalti sa se bage in povestea ta >:D< :*
Ai grija de tine
O sa am:* si nu. Nu cred ca era altul. Pentru ca acum…am simtit totul altfel.
de la joaca pana la iubire nu e un drum foarte lung 😀
Stiu…o traiesc acum pe pielea mea