Poate sunt degeaba pe Pamant. Am avut o ora in care sa trag concluzii, sa construiesc ipoteze si sa imi vad viata cu alti ochi. Am profitat de aceasta ocazie si m-am gandit mai bine.
Poate au dreptate ei, acei ei care imi spun ca sunt o pacoste. Poate chiar asa e. Ar trebui sa-i ascult si sa ma potolesc. Sau nu…ar trebui sa dispar din peisaj macar pentru o vreme, sau sa ma prefac doar ca am disparut. Sa fiu prezenta, dar nimeni sa nu ma vada, sa nu stie de existenta mea.
Poate o sa fac ce a facut ea. Poate asta o sa fie ultima mea postare si poate o sa mai revin doar in trecere sa vad ce mai faceti.
Sunt o eroare. Am aparut in viata oricarei persoane care ma cunoaste din greseala. Nu mai are niciun rost sa mai stau pe aici sau prin vietile altora.
Nu am vrut decat sa gasesc acel cineva pe care il caut de mult. Am spus de atatea ori ca l-am gasit, cand de fapt nu era deloc asa. Totul era exact la fel: doar eu ma implicam, emotional cel mai mult. Acum e altfel. Acum simt altfel, acum ma simt pe deplin fericita. Dar fericirea nu poate veni, daca nu e impartasita. Asa ca imi fac sperante desarte ca de obicei.
Voi plange. Voi lasa lacrimile sa-mi curga pe obraji, voi sterge randuri frumoase in care invocam amintiri. Imi voi aprinde tigara si voi lasa vocea aceea sa imi intre in ganduri si sa ma innebuneasca.
Ma voi distruge printr-o speranta ce nu are rost. Ma voi minti cu zambete si atingeri ce nu le voi primi niciodata.
Poate sunt o greseala. Poate n-am ce cauta in viata ta, cum nu am ce cauta in viata nimanui.
Nu esti o greseala! As vrea sa iti demonstrez asta 🙂
Cum mi-ai putea demonstra asa ceva?
In primul rand, trec pe aici si citesc. Asta nu este o greseala. Iar in al doilea rand, as vrea sa te cunosc. Ce zici?
Ar trebui sa-ti multumesc ca vrei sa ma cunosti si sa iti spun ca esti bine venit sa o faci. Si sa-ti multumesc ca treci pe aici si ca arunci o privire.
Pai cum facem sa ne si cunoastem? 🙂
Iti las id-ul meu?:)
Daca vrei 🙂
me_emokid@ymai.com Tot:) fara @ bla bla nu e al meu.