Am fost cam agitata si emotionata pentru ziua de ieri, dar a trecut mai repede decat ma asteptam.
Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an; nici nu-mi dau seama cand au zburat atatea zile… Stiu ca in ultimul timp parca ziua a avut mai putin de 24 de ori, dar nu credeam ca timpul zboaea asa repede.
Am intrat din nou in melancolie. Sunt fizic in prezent, cu picioarele pe pamant, dar cu capul in aer. Parca astept ceva, dar nici eu nu stiu exact ce. Astept sa se schimbe ceva in viata mea, de parca nu s-au schimbat destule pana acum.
Oare ce se intampla cu mine? Nici eu nu mai stiu ce vreau, desi sunt momente in care parca stiu si ce se va intampla maine in viata mea. Dar acum…? Acum oare ce ramane de facut? Imi vin iar in minte intrebari fara raspuns. Si parca imi doream sa stiu totul cand eram mica…
Cine sunt eu de fapt?
Oare am ajuns sa fiu cum spune toata lumea? O simpla persoana ce se ascunde in spatele unui blog?
Ce scop am eu pe Pamant?
De ce sunt aici?
De ce nu am incetat sa scriu?
De ce ma bucur de lucrurile marunte?
De ce m-am indragostit iar?
De ce el?
De ce Atitudine Slaba?
Si lista poate continua la nesfarsit. Intrebarile astea nu ma lasa sa dorm. Candva parca stiam raspunsul la fiecare…Dar acum?
Ce insemn eu pentru tine?
Paradoxal, si mie imi trec asemenea ganduri prin cap'sor.Ma intreb ce se va intampla mai departe si am o teama neinteleasa fata de viitor.Si eu simt, si am certitudinea ca se va intampla ceva, nu stiu ce anume.In momentul asta simt doar ca timpul mi-e cel m ai mare dusman…
Nu trebuie sa vezi timpul ca pe un dusman, desi trece foarte repede. Cu timpul te obisnuiesti si realizezi ca s-ar putea sa fie mai bine intr-un ritm mai alert.:*
Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri… 🙁
Pai nu cam asa e? Gasesti celelalte raspunsuri cand deja e prea tarziu. Poate asa merge viata, asta e sensul intrebarilor. Cine stie
cine esti…?
Inafara de Denisa? Am invatat sa fiu oricine/orice vreau eu sa fiu.:)