Daca as fi cineva din exterior, nu stiu exact cum m-as putea descrie. Sunt destul de dificila si in acelasi timp diferita. Bine, toti suntem unici prin ceva, nu? Dar in cazul meu, intotdeauna raman socata cand vad ce decizii stupide, sau nu, pot lua.
Cum imi petrec eu timpul liber? E simplu: cu mine. Imi plac acele momente in care sunt singura, ma contrazic singura si pur si simplu ma cert cu mine. Cateodata simt cum in mine se da acel razboi, acel raport creier-inima pe care nu cred ca il poate trece cineva cu vederea.
Oare ma cunosc? Intrebarea aceasta sta mereu pe buzele mele sau isi face cu usurinta loc printre gandurile mele.
Hai mai bine sa-ti explic cum gandesc eu: viata e si-asa scurta si cine stie ce obstacole mai apar pe parcurs. De ce ti-ai dormi viata? De ce ti-ai fuma viata? O viata ai si pe aia o dormi, o fumezi, o bei? Viata in sine e o mare de alcool; la tot pasul ne afundam si mai tare in betie, desi suntem constienti ca nirvana ne cuprinde. De ce sa nu fiu impacata cu constiinta mea? De ce sa se dea acest razboi in mine, in loc sa fiu fericita si de acord cu tot ce imi spune inima care intr-un final sa se supuna creierului?
E adevarat ca nu petrec prea mult timp cu mine si imi pare tare rau. Si in aceasta situatie revine marea dilema: Oare ma cunosc? Sau oare exista cineva care sa ma inteleaga si sa ma cunoasca asa cum ar trebui sa ma cunosc eu?
Traiesc pe un teren pe care parca urmeaza sa se tina un razboi: sa castige oare eu cea adevarata, sau eu cea care par sa fiu ceva ce nu sunt de fapt?
Mai bine decat ma cunosc eu, ma cunoaste propriul suflet care e partas la tot ce fac; mereu si mereu mi-e complice si are de luat o decizie grea: de partea carui eu sa fie?
Sa-mi iau hainele si sa plec? Sa separ egoismul si orgoliul din mine si sa plec pur si simplu? Nu pot. Am defecte ca toata lumea, de asta sunt om, nu?
Pana la urma eu sunt propriul remediu pentru ceea ce sunt. Eu sunt doctorul inimii mele, doctorul constiintei mele. Eu sunt creatoarea destinului meu, destin pe care cineva de sus a avut rabdarea sa il noteze cu grija.
Sunt cu aadevarat recunoscatoare ca sunt creatoarea vietii mele si ca am posibilitatea sa fac si sa schimb orice.
Eu imi dau putere. Eu imi dau speranta.
Eu imi ofer alinare.
Eu imi ofer adapost.
Eu ma cunosc.
Articol scris pentru Blog Power 55 cu tema propusa de Mirona Mitache:
„Tu si cu tine:
– Ce relatie ai cu tine insuti?
– Cat timp petreci doar cu tine?
– Cat de predispus esti inspre auto-analiza si auto-dezvoltare?”
Alte articole: IO si cu eu, Evadarea in tine, Doua fete ale aceluiasi eu, Privind in mine, Constiinta, In mine…
Imi place mult articolul 😀 o sa te votez sigur :*
Iti multumesc:*
"Pana la urma eu sunt propriul remediu pentru ceea ce sunt"-mi-a placut! 😉
Mulțumesc!
Te cunosti daca acorzi atentie si timp acestui lucru. Majoritatea dintre noi traiesc pentru si prin altii mai mult decat pentru sine.
Asa e. Se pare ca ne-am obisnuit sa plec urechea catre altii in loc sa avem grija de noi intai.
Spor la auto-studiu si pe viitor! Sa ai o viata frumoasa!
Multumesc!