Acest articol este scris pentru Blog Power 58 iar tema propusă de noul lider de opinie, domnul Liviu Bimbea este
Gândul:
– Mesaj telepatic sau creaţie proprie?
– Mijloc de comunicare sau doar mijloc de creaţie individuală?
– Poate fi transformat gândul în purtător de energii informaţionale?
Alte articole scrise: Gânduri; Gândiria- Tărâmul fluturilor; Despre gand; Mintea ca proiector de cinema; Cu gandul la plimbare.
Când eram mică, mai mică decât sunt acum, îmi doream să treacă mai repede timpul ca să devin om mare. Cred că toţi copiii visează să evadeze din sânul familiei, deşi odată cu trecerea timpului gândul că vor fi departe de familie îi sperie.
De asemenea, când eram mică îmi doream să pot citi gândurile oamenilor; mi se părea un lucru fascinant găsit prin desenele animate. Mii de întrebări răsăreau în capul meu, lucru care le dădea bătăi de cap părinţilor mei. Am fost un copil mai ciudăţel, atras de tot ce ţine de paranormal. Pot spune că încă sunt atrasă de lucrurile ciudate, dar ştiu că majoritatea rămân doar mituri sau nu există chiar deloc.Dacă am putea comunica prin telepatie exact cum vorbim la telefon…ei bine, cred că aş fi prima persoană din Univers care ar vrea să vadă „semnalul” dintre minţile a doi oameni. Ar fi mult mai uşor, zic eu, şi de asemenea nu ar mai fi cozi pe la magazinele de telefonie mobilă la sfârşitul lunii când oamenii îşi plătesc abonamentele.
Pentru mine gândul a fost mereu o alinare. A fost acea părticică din mine la fel de fragilă ca şi inima. Am avut mereu grijă să îmi protejez gândurile de cei din jur care încearcă din răsputeri să citească mintea oricui privind acea persoană direct în ochi. Mi se pare o încălcare a intimităţii unei persoane şi sper ca niciodată să nu intre cineva în capul meu şi să citească totul ca pe o carte.
Dacă poate sau nu gândul să fie transformat în purtător de energii informaţionale? Da, cred că se poate, dar de asemenea cred că acest lucru ţine şi de memoria respectivei persoane.
Pentru mine, gândul este o armă: îţi testează îndemânarea, te lasă să creezi, te învaţă care îţi sunt limitele.
Gândul te lasă să depăşeşti limitele; dacă le depăşeşti, e greşit. Dacă nu le depăşeşti, înseamnă că nu eşti om.
Pentru mine, gândul este o armă: îţi testează îndemânarea, te lasă să creezi, te învaţă care îţi sunt limitele.
Gândul te lasă să depăşeşti limitele; dacă le depăşeşti, e greşit. Dacă nu le depăşeşti, înseamnă că nu eşti om.
Un mod original de a trata problema gândului.
Mulțumesc.
e perfect ca ai egoalitate intre ganduri si sentimente (creier-inima)
Încerc din răsputeri să am o egalitate, dar balanța se înclină des în favoarea inimii.
Si eu mi-am dorit sa pot citi ganduri…
Gândurile sunt într-adevăr fragile. Și sunt așa pentru că noi le dăm fragilitate prin temerile pe care le avem.
Ar fi fost frumos să putem face asta..
Da, cred că așa este. Noi definim "fragilul" prin frică.