Blog

De vei pleca…

De vei pleca, te rog mai lasă-mi un minut. Lasă bagajul jos, călătorule şi mai oferă-mi un răgaz să pot să-mi iau adio.
Mi-aş fi dorit să nu se ajungă aici, dar se pare că certurile dese au împiedicat destinele noastre să se lege pe veci. Dacă aş putea aş da timpul înapoi şi aş lăsa mai mult de la mine; te-aş lăsa să fii liber, ştiind că m-ai iubi mai mult dacă nu ai primi la fiecare 5 minute câte un mesaj în care să te întreb unde eşti şi cu cine. Ţi-am repetat de atâtea ori că nu sunt geloasă, doar că mi-e frică să nu te pierd, pentru că dacă te pierd pe tine, voi pierde şi o mare parte a sufletului meu.

Fiecare ceartă a lăsat un gol mare, de parcă ai fi folosit gloanţe mai mari de calibrul 19. Ai reușit să-mi împuști sufletul de atâtea ori şi nimeni nu m-a putut salva din cauză că am fost doar noi doi şi arma; amortizorul şi-a făcut treaba şi a acoperit zgomotul care mi-ar fi putut salva sufletul.
Lasă-mă să-ţi aduc pentru ultima oară cafeaua la marginea patului şi să te răsfăţ ca în fiecare altă dimineaţă. Lasă-mă să-ţi aranjez pentru ultima oară gulerul cămăşii şi dă-mi voie să-ţi fac eu nodul la cravată. Îţi mai aminteşti cât te-am bătut la cap să mă înveţi să fac nod la o cravată? Îţi aminteşti cum te contraziceam, râdeai şi îţi puneai mâinile peste ale mele şi mă ajutai cu fiecare mişcare în parte? Chiar nu îţi mai doreşti să mă ajuţi o dată şi încă o dată?
Întotdeauna când ne întâlneam şi era frig mă ţineai în braţe sau dădeai voie mâinilor mele să îţi mângâie degetele în buzunarele tale. Râdeam mereu şi îmi lipeam nasul rece de gâtul tău, zâmbeam şi te sărutam dulce.
Acum trec grăbită pe lângă aceste amintiri, pentru că tu nu mai vrei să le trăim împreună. Încerc să cârpesc sufletul meu cu amintiri, dar se pare că ele tot cad şi rămân goluri mai mari.
De vei pleca, te rog uită-mă.

Calipso.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

4 comentarii

  1. De vei pleca, nu te uita inapoi… (as indrazni sa adaug eu)
    De multe ori ma intreb de ce aleg oamenii un drum, apoi renunta la el in ciuda tuturor sentimentelor, planurilor, visurilor si sperantelor.

  2. Nu stiu daca renunta la drum sau la ei. Fac sacrificii prea mari pentru persoane care poate nu merita. Incearca sa se schimbe pentru unii si atunci realizeaza ca se pierd singuri pe drum…

  3. Asta cam asa e…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *