Nu ştiu când o să revin. Probabil când o să îmi pun gândurile în ordine pentru a nu ştiu câta oară, când o să respir din nou aerul curat fără să mă gândesc că o fac pentru ultima oară.
A fost o săptămână mult prea grea, obositoare şi plină de presiune pentru mine şi am nevoie de odihnă din toate punctele de vedere.
Nu voi pleca de tot. Voi fi aici să vă las comentarii, aşa cum obişnuiesc să o fac, voi fi aici să votez articolul preferat la Blog Power 61.
Încerc să mă pun pe picioare cât mai repede cu putinţă. O să fiu bine, doar că nu acum, nu azi, şi probabil nici mâine.
Să ne citim cu bine! Aveţi grijă de voi!
Denisa.
nu te cunosc, dar o sa fie totul bine sa stii :*
Multumesc pentru sustinere 🙂
Abia astept sa revii , intre timp eu o sa recuperez ceea ce am pierdut de pe blog-ul tau si o sa te astept cu drag.
Vindecare rapida !>:D<
Multumesc frumos, Alexandra:*
Uneori raman absolut surprinsa cand gasesc, intamplator, persoane care simt ceea ce am simtit si eu. Am crezut initial ca tot ceea ce traim este unic, dar exista atat de multe situatii ametitor de asemanatoare! Ceea ce vreau eu sa iti spun, desi nu te cunosc, este sa scrii, sa scrii acum, cat esti trista, pentru ca atunci cand vei fi fericita sa scrii din nou si sa iti demonstrezi tie ca poti lega cateva fraze poetice si atunci cand simti ca nu cade cerul peste tine. Eu inca mai incerc.