*** Când am lăsat ochii în pământ, umbra mea îmi întorcea spatele. ***
Am realizat că mi-e frică. Era un sentiment nou, un sentiment care simțeam că îmi cuprinde toți mușchii, îmi atrofiază corpul și îmi sufocă inima și creierul. Era un sentiment care îmi umfla venele, pentru că sângele meu era acum tot închegat, solid mai mult decât lichid.Atunci m-am întrebat pentru prima oară ce este frica. Auzisem de ea, dar nu o încercasem niciodată.
Frica este un sentiment morbid care te cuprinde atunci când te pierzi, când lași disperarea să te cuprindă și privirea să ți se încețoșeze. Frica reușește să transforme frumosul în urât ca să te poată speria. Frica este Bau-Baul din copilăria oricărui om, dar într-un stadiu mult mai complex.
Am arahnofobie; nu doar țip când văd un păianjen, rămân lipsită de apărare în fața lui, înțepenită și fără grai, cu senzația că își țese pânza pe spatele meu, deși el doarme liniștit pe perete. Aș putea să-l strivesc, să-l fac una cu pământul și să strig în gura mare că „mi-am spălat 7 păcate”, dar nu pot face asta. Cu toate că după 2-3 minute leșin, în clipele în care corpul meu e încordat sub hipnoza micuței vietăți, creierul meu drogat reușește totuși să gândească „L-aș putea omorî, dar oare mai pot face altul ca el?”.
Aceasta este o mică părticică a fricii mele. Nu un păianjen îmi provoacă frica, nici mai mulți. Chiar eu o fac.
Îmi este frică să rămân singură, pierzând ca pe front prieteni. Îmi este teamă să văd cum mă privesc triști, ca mai apoi să-mi întoarcă spatele și să mă lase să mă înfrunt singură cu demonul închis în purgatoriul sufletului meu păcătos.
Îmi este frică de ziua de mâine, știind că poate nu o să mai apuc să deschid ochii pentru a o întâmpina cu brațele deschise. Îmi este frică de trecut, pentru că știu că amintirile mă rănesc și îmi provoacă numai durere și suferință. Îmi este frică de prezent, pentru că prezentul este trecut și viitor în același timp.
Când mă cuprinde frica tind să mă ascund și să mă protejez de Bau Bau, știind totuși că el nu mă va apuca de picior și mă va târî pe podea. Bau Bau nu va veni niciodată dinafară, pentru că el sălășluiește în mintea mea muritoare obosită, la fel ca și în mintea ta. Când vreau să scap de acest sentiment îmi acopăr fața cu palmele și îmi surzesc timpanul sensibil cu căștile zgomotoase, și îmi distrug papilele gustative cu gustul sărat al lacrimilor ce curg parcă în șir indian pe obrajii mei fragili, supuși unui sentiment morbid și întunecat.
*** Am căzut în genunchi pe drumul prăfuit al vieții și am implorat Cerul să-mi aducă înapoi umbra, de teamă că voi rămâne singură pentru totdeauna. ***
Articol scris pentru Blog Power 63 cu tema Frica propusă de Bianca:
– În ce fel o caracterizați?
– Care este frica cea mai puternică pe care o aveți?
– Cum canalizați senzațiile pe care le încercați în momentul în care experimentați frica?
Au mai scris: Lotus, Liviu Bimbea, Bianca.
Frumos descris şi definit sentimentul de frică.
Să ai o noapte liniştită.
Mi a placut cum ai abordat.
Mulțumesc, Bianca.
Mulțumesc frumos. O zi bună și dumneavoastră.
Aproape ca imi vine sa plang..Parca ai scris asta pentru mine.
Sunt exact in momentul in care imi e foarte frica si ei bine..e dureros de adevarat..Toate acele lucruri..As vrea sa dea lumina peste Bau-Bau..
Frica apare atunci când nu mai crezi în ceva, fie el Moș Crăciun, Iepurașul de Paște sau Zâna Măseluță. Bau Bau va dispărea când vei înceta să crezi că el există.
Tu. Mi-a plăcut cum ai scris. De asemenea mi-a plăcut faptul că ai realizat că frica vine din tine și nu din afara ta. În rest, cam multe frici ai… 🙂
Un exemplu:
„Am arahnofobie; nu doar țip când văd un păianjen, rămân lipsită de apărare în fața lui”.
Lipsită de apărare? 🙂 Expresia este amuzantă. Nu ai nevoie de apărare în fața unui păianjen, săracul n-are nimic cu tine, nici vreo intenție de a te ataca. Iar dacă te-ar vedea și ar realiza că imaginea aia mare cu chip frumos și păr roșcat nu e un perete ci o ființă vie, instinctul lui ar fi să fugă, să scape… 🙂
Mă bucur că îți place articolul meu, dragă Lotus. Rămân lipsită de apărare pentru că, în general oamenii au tendința să omoare micile vietăți, fie păianjeni, furnici sau gândaci. Eu nu pot face acest lucru, deși fobia îmi spune că acea vietate îmi va face rău, deși e inofensivă.
Felicitari pentru castigarea editiei cu numarul 63 a Blog Power! Te asteptam cu tema pentru editia viitoare! 🙂
Multumesc!