Mă uit în calendar tristă. Deja 30 aprilie? A trecut deja un sfert din 2013 şi eu nu am făcut aproape nimic?
De ce oare te-am aşteptat atâta timp? Timpul nu mă aşteaptă niciodată, deşi eu am timp să îl aştept.
Cât timp să fi trecut oare de când nu am mai stat la o cafea împreună? Cât timp să fi trecut de când ochii mei nu s-au mai scăldat în privirea ta?
Poate o zi? O săptămână? Nu… poate mai mult.
E sfârşit de april şi timpul încă zboară. Unde era începutul lunii când telefonul meu era fierbinte de la ploaia de mesaje frumoase de la tine? Unde sunt zilele în care speram să vii cu mine acasă şi mesajul tău îmi confirma că visul mi se va împlini?
Timpul vindecă răni, dar îmi ucide speranţele.
Te-ai dus la fel de indiferent cum ai venit.
Te-am căutat, dar te-ai ascuns…
Acum? Acum nu rămâne nimic de făcut. Aşteptarea a luat sfârşit şi e timpul să ne luăm rămas bun.
Adio, April!
Calipso.
Si mie mi se pare ca timpul s-a dus prea repede…
Mult prea repede.
Trece timpul..