…plâng
…sufăr
…oftez
…stau tristă
…pun botu’.
O să aștept, fără să mai las lacrimile să-mi cadă pe obraji. N-o să mă mai cert cu mine din cauza lui. Mi-am făcut prea mult rău singură.
O să iubesc în continuare și o să aștept un telefon, un mesaj, un semn de la el. N-o să-l mai caut, o să-l las să mă caute când are el chef. Parcă ai spus că nu mai suferi, dar știi bine că așteptarea asta o să te doară, îmi șoptește vocea interioară. Are dreptate, dar încerc să o ignor.
O să rămân aici și o să aștept încercând să ignor durerea și să zâmbesc.
Eu nu mai fac niciun pas. Aștept să mă ajungă el din urmă.
Am adoptat aceeaşi atitudine .
Durea . Durea în draci, dar a funcţionat, aşa că am continuat .
Poate că nu mai doare, sau poate că m-am obişnuit eu cu durerea, dar încă merge .
pfuuuai, refelexia mea esti tu. :)) sa nu ajungi ca mine. te rog
O să încerc:))).
Durerea amorțește…asta e drăguț la ea.
Ești un om minunat și meriți ce-i mai bun. Am încredere în tine.
Mersi:)
Dar cu cine te certi tu din cauza lui?
cu mine… e de ajuns.