M-am trezit.
Întreaga lume s-a aprins și sclipește în jurul meu. Ochii mei au întâlnit ochii tăi și cerul s-a rupt în două. Au ieșit sclipiri și a plouat cu praf de stele în jurul nostru. Privesc dincolo de chip și văd un colț de Rai care să mă încălzească atunci când mi-e frig, să mă adoarmă atunci când mi-e somn, să mă asculte când toți îmi întorc spatele, să mă iubească atunci când am nevoie mai puțin.
Poate să ningă, să plouă, să fulgere în inima mea, nimic nu va putea distruge vreodată iubirea care a răsărit în inima mea.
Strânge-mă de mână și spune-mi că totul e bine și că suntem pe drumul cel bun. Împreună. Mereu. Veghează-mi somnul și fă din el locul în care să mă simt în siguranță, lângă tine, la pieptul tău… Prinde-mă de umeri și redă-mi echilibrul când vezi că mi-l pierd; înseamnă că ei au vrut să mă doboare și eu nu mai pot lupta singură. Iubește-mă când merit mai puțin. Atunci am cea mai mare nevoie.
Marea mea dragoste ești tu. Te-am căutat și te-am găsit, te-am iubit, te iubesc și te voi iubi până la moarte.
Cat de frumos ai scris…! M-ai uns la suflet cu gandurile tale! Superb, superb! Te pup! 🙂
Multumesc! Pupici si tie! :*