A venit, în sfârşit, şi ziua aceasta. Au trecut doi ani de când scriu, doi ani de când în fiecare zi scriu a în bara de căutare şi Google mă trimite pe blog. Doi ani de când stau în unele zile ca idioata scriind şi ştergând, scriind din nou, ca într-un final să dau X şi să o iau de la capăt… cândva.
Câteodată îmi vine să îl închid; să-l fac privat şi să scriu doar pentru mine sau pur şi simplu să-l şterg. Sunt momente în care inspiraţia nu ţine cu mine, când mă împinge să dau dracului tot şi să arunc la gunoi tot ce am clădit în aceşti 2 ani. Dar atunci, brusc, îmi amintesc de voi, de toţi cei care mă critică, care mă citesc, de prietenii mei, de viaţa pe care voi o faceţi mai frumoasă.
Doi ani de când scrisul e una cu mine, doi ani de când zâmbesc citindu-vă la rândul meu. Au trecut doi ani de Atitudine Slabă, doi ani de primit întrebarea Dar tu? Tu de ce scrii?. La început scriam pentru mine, nepăsându-mi cine şi cât (mă) citeşte. Cu timpul, lucrul acesta s-a schimbat, iar eu am început să scriu pentru voi.
Vă mulţumesc pentru că sunteţi aici alături de mine, fie doar cu privirea, fie şi lăsându-mi câteva gânduri curate în comentarii.
Multi inainte :*
La mulți ani! Crăciun Fericit, multă fericire, zâmbete și sper să nu mai ai astfel de gânduri cu privire la ștergerea blogului. Și eu am avut astfel de tentative. De fapt, chiar am șters blogul timp de 2 luni, iar după am revenit în forță. Fiecare blogger se lovește de zid (lipsa de inspirație), dar nu-i o crimă.
Mulțumesc!:*
Mersi de susținere, Eddie :3. Crăciun fericit și ție! :*
Felicitari!
Mulțumesc!