şi, vai, ce bine c-am aflat ce e.
mă frământa adesea gândul şi inima-mi bătea nebună,
fără să ştiu totuşi motivul zbuciumului meu.
şi mă gândeam că totuşi, dacă aşa mi-a fost dat,
să întâlnesc prin chip de om, un înger cu sufletul curat.
şi l-am găsit. şi m-a găsit. şi ştii şi tu de bucuria
care-ţi cutremură întreg trupul şi îţi mişcă uşor bărbia…
acele lacrimi. ceva cald, ce curge lin, de pe la ochi spre glezne
şi se opresc uşor pe pleoape, apoi pe obraji…
şi se tot duc, şi tu le laşi, că au şi ele cursul vieţii.
şi le saluţi când ele trec, zâmbind, ridicând pomeţii…
şi nu le-opreşti. ştii că nu-s rele, şi că te-ajută mai mereu.
dar astea-s dulci şi cristaline, aproape sufletului meu…
şi am găsit în mine ceva sfânt, şi nu ştiam ce geme
când mă uitam adânc în piept, ceva privea-napoi,
şi erau 2 ochi căprui şi blânzi, şi-un chip ce îl iubeam,
era cel mai frumos chip de pe pământ, ce-n mine locuia.
şi îl găsisem când aveam nevoia cea mai mare
de un sprijin lângă mine, de o mână să mă apere
şi să mă protejeze.
şi el mă proteja mereu, şi-mi oferea ceva ce numai el putea
iubire pură şi adevărată, ce de la lume n-o primeam.
uşor uşor, lumea mea era acum doar el.
îmi dăruia ceva ce nu se putea găsi decât în el.
sărut podul palmei tale sfinte, ce mângâie uşor chipu-mi neşlefuit.
sărut inima-ţi veşnic caldă, ce doar pe mine m-a-ncălzit.
sărut sfinţenia chipului tău angelic, spre care cu admiraţie privesc,
sărut numele tău, iubire, un nume pe-un chip îngeresc.
Citesc iscoditor ce scrii. E ceva ce îmi scapă mereu.printre degetele pe care le țin lipite formând cu ambele palme un căuș. Deschid robinetul și fluviul de cuvinte se adună în palme. Când simt căușul plin încerc să mă spăl pe fată, sa beau, să arunc în jurul meu stropi…În drum spre mine apa se evaporă sau nici nu a existat…Privesc în oglinda și mă vad doar pe mine însetat cu tenul uscat. În rama fină a oglinzii sunt prinse cu grije fotografii mai noi, mai vechi, brate, umeri, solduri, sâni, coapse… un fluviu, de imagini, care parcă nu vrea să se verse firesc în marea ce rămâne asemenea căușului meu de palme, însetată uscată. Mi-e dor de apa ta de trupul tău, pe care îl compun în minte din fotografiile decorând oglinda.
Ce cuvinte frumoase!