Să nu priveşti niciodată în jur când îţi propui să faci ceva. Să nu-ţi apleci urechea la vorbele altora, mai ales când nu le auzi chiar tu.
Priveşte în faţă şi găseşte puterea să îngropi totul: toate vorbele, toate privirile piezişe din colţuri. Fă în aşa fel încât să arunci câte o ocheadă în jos şi să-ţi admiri pantofii, căci cu fiecare pas pe care-l faci vor semăna tot mai mult cu ai Cenuşăresei.
Povestea ta nu e şi a lor. Doar se aseamănă între ele. Când cineva îţi spune Stai liniştit, şi eu am trecut prin asta,trebuie să dai din cap şi să zâmbeşti, pentru că nimeni nu trece prin ce treci tu. Doar momentul e la fel, dar ăsta deja ţine de viaţă. Nimeni nu simte aşa cum o faci tu.
Bucurii sau tristeţi,
Strigă spre cer şi descarcă-te. Aici, pe pământ, o să găseşti alinare nu şi ajutor. Strigă spre cer şi cheamă-l să te salveze,
E linişte în Cer…şi toţi demonii sunt pe Pămînt. Lasă Cerul să-ţi spele chipul atunci când plângi, doar el o să ştie.
Să strigi spre Cer când pe Pămînt e haos…are cine să te audă doar pe tine. Trebuie doar să crezi.
